TIMIȘOARA UITATĂ Cum a ajuns cetatea un reper al sportului de-a lungul timpului

În epoca modernă, timişorenii s-au arătat foarte interesaţi de prosperitatea şi bunăstarea oraşului şi de propriul lor confort, dar au fost totodată preocupaţi de diverse modalităţi de destindere, aşa încât, în secolul al XIX-lea, au fost înfiinţate mai multe asociaţii şi societăţi sportive. Încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, medicul timişorean Pavel Vasici, preocupat de popularizarea ştiinţelor medicale, s-a arătat un adept al medicinei preventive şi a demonstrat rolul factorilor naturali, mai ales al alimentaţiei chibzuite şi al gimnasticii. În anul 1844 s-a înfiinţat asociaţia de tiraliori, pentru tinerii care s-au arătat interesaţi de pregătirea militară, iar în 1858, datorită numărului mare al militarilor şi al locuitorilor oraşului posesori de arme care doreau să se întreacă în competiţii oficiale, s-a construit primul poligon de tir în vecinătatea cartierului Josefin, în actualul perimetru al stadionului CFR.

Zece ani mai târziu s-a deschis primul poligon modern „Tirul general” iar în 1875 s-a înfiinţat asociaţia de tir sportiv. Un bazin de înot a fost construit tot în prima jumătate a secolului al XIX-lea iar în 1864 un grup de studenţi reveniţi de la studii din străinătate au înfiinţat Societatea de luntrişoare „Regatta 1864”. Aceasta reunea proprietarii de mici ambarcaţiuni care făceau excursii de plăcere de-a lungul canalului sau se întreceau în competiţii sportive urbane, dotate cu premii. În 1909, societatea de luntrişoare a devenit asociaţia de canotaj Regatta, cunoscută pentru performanţe remarcabile în canotaj. Trei funcţionari de bancă au întemeiat în 1875 Reuniunea de Gimnastică Timişoara, care a fost prima asociaţie sportivă propriu-zisă a oraşului unde se putea practica atletismul, gimnastica, tirul, scrima, tenisul de câmp, ciclismul şi mai târziu fotbalul.

Până la primul război mondial, aceasta a organizat mai multe concursuri de amploare, la care au participat şi sportivi din alte oraşe, şi, la 25 iunie 1899, primul meci de fotbal din oraş, între elevii claselor a VI-a şi a VII-a a liceului piarist, sub conducerea profesorului Karl Müller. Intrarea s-a făcut pe bază de bilete iar cele două echipe cu câte 11 jucători au fost aplaudate de public.  În 1887 a luat fiinţă asociaţia bicicliştilor, care şi-a amernajat, în următorii ani, pista de ciclism Velocitas. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a mai înfiinţat un club de gimnastică şi asociaţia Fotbal Club Timişoara iar primarul de atunci al oraşului, Carol Telbisz, a aprobat amenajarea unui teren de fotbal pe un teren viran, unde se află astăzi Facultatea de Mecanică.

Primul meci oficial s-a desfăşurat la 20 august 1902, între Fotbal Club Timişoara şi Clubul Sportiv Lugoj, pe care timişorenii l-au pierdut. Clubul timişorean de fotbal s-a reorganizat în 1906, luându-şi numele de Societatea Club Atletic Timişoara, care s-a remarcat prin organizarea unor competiţii importante cu formaţii sportive din oraşele vecine. În 1910 s-a constituit clubul Chinezul iar trei ani mai târziu acesta a construit primul stadion modern al oraşului. Clubul a devenit reprezentativ pentru faima sportivă a oraşului iar reuniunea de gimnastică a muncitorilor din Timişoara, ale cărei baze s-au pus în 1911, a ajuns şi ea, în anii care au urmat, o asociaţie sportivă deosebit de apreciată. Asociaţia şahiştilor din Timişoara, care avea sediul in cartierul Josefin, s-a înfiinţat în 1913 şi s-a bucurat de multă susţinere din partea locuitorilor oraşului.

Sportul timişorean s-a dezvoltat şi mai mult în anii interbelici. În doar câţiva ani după alipirea Banatului la Regatul României, în Timişoara s-au înfiinţat nu mai puţin de 18 cluburi şi noi asociaţii, unele patronate de întreprinderi, şi nu puţine au avut rezultate remarcabile în diverse competiţii la nivel naţional şi chiar internaţional. În 1924 a luat fiinţă filiala timişoreană a societăţii Automobil Club Regal Român care, ulterior, a fuzionat cu nu mai puţin faimosul club Regatta. Oraşul avea, în 1926, cinci terenuri sportive omologate pentru competiţiile oficiale. Viaţa sportivă timişoreană a fost puternic marcată de înfiinţarea, la 21 octombrie 1928, a  asociaţiei Ripensia, primul club profesionist de fotbal din România. Cluburi şi asociaţii sportive importante au luat fiinţă şi în deceniul următor, unele dintre acestea fuzionând în anii care au urmat şi desfăşurându-şi activitatea sub alte denumiri. Tot în această perioadă a luat fiinţă Federaţia Sportivă Bănăţeană, care avea sarcina de a coordona activităţile sportive, multe cu participări internaţionale de prestigiu, care au adus glorie oraşului în lumea sportului românesc.

În 1941 existau în Timişoara 32 de cluburi şi asociaţii sportive şi 11 arene iar primăria subvenţiona cu două milioane de lei anual mişcarea sportivă a oraşului. Mai mulţi timişoreni au fost în aceşti ani campioni naţionali la atletism, între anii 1921 şi 1927 clubul Chinezul s-a impus în fotbalul românesc iar în deceniul următor, clubul Ripensia a obţinut de patru ori titlul de campioană naţională şi  mai mult de 120 de victorii atât în întâlniri cu echipe din ţară cât şi cu echipe din străinătate, precum F.C. Milano, Admira Viena sau Vasas Budapesta. La iniţiativa profesorilor Traian Lalescu şi Victor Vlad, în aprilie 1921 s-a constituit Societatea Sportivă Politehnica, aceasta devenind una din cele mai importante asociaţii sportive din ţară. În 1943 ea avea 12 secţii, printre care fotbal, atletism, tenis, canotaj, patinaj, hochei, volei sau scrimă. O altă societate sportivă de prestigiu a fost Progresul, întemeiată în 1933, din care făceau parte tineri muncitori, ucenici, calfe sau comercianţi. Doi ani mai târziu societatea îşi construia un stadion propriu.

Ca toate domeniile de activitate, şi mişcarea sportivă a fost reorganizată în timpul regimului comunist iar în 1948 s-a constituit Regionala Banat de Sport, alcătuită din 16 ligi care cuprindeau 38 de cluburi, asociaţii şi societăţi sportive. Cluburile şi asociaţiile sportive patronate de instituţii şi marile întreprinderi s-au menţinut până în 1989.