Nevinovăția la români

Nevinovăția la români

3
DISTRIBUIȚI

vali silaghi 09

V-am păcălit, nu despre români vreau să vă scriu, ci despre nemți. Nemţii până şi pedepsele le acceptă… nemţeşte.

Ulrich „Uli” Hoeneß (sau Hoeness) nu este un oarecare. Are acum 62 de ani, iar cei mai tineri microbiști poate nu știu mare lucru despre el, dar atacantul a avut o carieră de invidiat, atât cu Bayern Munchen, cât și cu naționala Germaniei (aia de vest). A câștigat un Campionat Mondial și un Campionat European cu RFG, plus titluri naționale și continentale cu Bayern, înainte să fie nevoit să renunțe la fotbal, la doar 27 de ani, din cauza unei accidentări.

A ajuns președintele clubului pentru care a jucat aproape nouă ani, și a început… să fure. Da, știu, sună românește, dar modul în care povestea a continuat nu mai are legătură cu ce vedem pe la noi. Procesul de evaziune fiscală a început cu autodenuțul lui Hoeness. Sigur, se poate spune că a încercat „să se scoată”, pentru că o procedură juridică din Germania le dă șansa celor care au comis fraude fiscale să scape de urmărirea penală, în schimbul unei amenzi şi a achitării totale a datoriei, dacă vin singuri la autorități.

Evaziunea lui Uli a fost evaluată la peste 27 de milioane de euro, iar procurorii au cerut 5 ani și 6 luni de închisoare cu executare.


Tribunalul Munchen, prima instanță, i-a dat 3 ani și 6 luni. Știți cât a durat procesul? 4 (patru) zile. Zile! Cât a durat „dosarul transferurilor”? Cât o viață de câine (roșu).

Știți ce-a zis Uli Hoeness după aflarea sentinței? „Evaziunea fiscală este greșeala vieții mele. Îmi asum consecinţele acestei greşeli”. Cum spuneam acum câteva zile, ai greșit, ai plătit. Și-a dat demisia de la Bayern și a anunțat că nu va face recurs, deși avea dreptul.

Dar dacă te uiți în curtea noastră, ca să rămânem în domeniu, la condamnații „fotbalistici” de la noi, ce declarații vezi, ce atitudine? „E o mare nedreptate”, „am fost vânat”, „sunt terminat, merg la pușcărie”, „familia mea e terorizată”. Nimic demn, niciun cuvânt care să indice o recunoaștere a greșelii. Cel mai demn răspuns a fost tăcerea, însă nu mulți dintre cei condamnați în „dosarul transferurilor” au ales această variantă.

Dacă te iei doar după ceea ce vezi la televizor (lucru pe care mulți îl fac, din păcate), rămâi cu impresia că toți deținuții din sistemul penitenciar românesc au ajuns acolo pe nedrept. Sigur, mai sunt și condamnați care admit că au apucat-o pe căi greșite și își acceptă pedeapsa. Însă pe prea puțini dintre aceștia îi și vedem. Pentru că nu toți condamnații au propria lor televiziune, așa ca Gigi Becali, unde să-și plângă zilnic de milă. Da, România TV, despre tine vorbesc.

3 COMENTARII

  1. in japonia ar fi fost si mai radical, isi facea sepuku.

    singurul lucru de comentat despre pedeapsa celor din romania este regimul de detentie, ar trebui facuta o separare a celor condamnati pt crima, viol, hotie si celor cu infractiuni economice, regimul circulatiei rutiere, infractiuni fara violenta. un condamnat pentru o fapta fara violenta risca sa ajunga o bruta intr-un mediu dur.

    • Maestre,total gresita afirmatia ca un om poate sa ajunga o bruta intr-un mediu de puscarie.Am trecut si eu pe acolo ,dintr-o greseala a vietii mele ,dar nu ma simt schimbat deloc intr-o bruta si crede-ma ca am stat cu cele mai de jos (de pe scara valorilor morale si umane)fiinte care numai oameni nu s-e numesc si crede-ma nu mi-am insusit mentalitatea lor ,ba chiar mi-e scirba de asa fiinte

Dă-i un răspuns lui gaga Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.