TIMIȘOARA UITATĂ Istoria lăcașelor de cult din secolul al XVIII-lea, bijuterii arhitecturale...

TIMIȘOARA UITATĂ Istoria lăcașelor de cult din secolul al XVIII-lea, bijuterii arhitecturale ale orașului. Cum a devenit urbea multiconfesională

0
DISTRIBUIȚI

biserica sarba traian

În Timişoara se mai păstrează câteva biserici construite în secolul al XVIII-lea, chiar dacă, de-a lungul timpului, aspectul acestora a suferit multe modificări.

Biserica ortodoxă din Piaţa Traian

Una din cele mai vechi biserici ale Timişoarei, dintre cele construite după ocuparea oraşului de armatele casei de Habsburg, este biserica ortodoxă cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Piaţa Traian, considerată a fi centrul oraşului rascian. Aceasta a fost construită între anii 1745-1755 pe locul unei bisericuţe de lemn, imediat după aprobarea planurilor cartierului de către administraţia habsburgică. Este, de altfel, singurul edificiu din secolul al XVIII-lea care s-a păstrat în piaţă. Construcţia iniţială, în stil baroc, domina cartierul cu case care aveau mai degrabă un aspect rural dar pe măsură ce piaţa s-a urbanizat din punct de vedere arhitectural, în anul 1890 turnul a fost supraînălţat, pentru a fi în ton cu noile clădiri. La intrarea bisericii se aflau coloane care astăzi nu mai există, înfăţişarea actuală fiind predominant clasicistă, c
u câteva elemente baroce. În exterior, deasupra intrării, se află o pictură înfăţişându-l pe Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul. Biserica a fost pictată de Nikola Nescovic, unul din cei mai cunoscuţi şi valoroşi pictori ai vremii, din opera sa păstrându-se în prezent doar pictura de pe catapeteasmă. Pictura murală s-a deteriorat, biserica fiind repictată în secolul al XIX-lea. De această biserică au aparţinut şi românii care locuiau  în cartier, exista şi un cantor român şi din două în două săptămâni slujba se ţinea în limba română, dar după despărţirea ierarhică de biserica sârbească, în 1865 edificiul a fost atribuit sârbilor.

biserica misericordieni

Biserica mizericordienilor

O altă biserică veche este cea a mizericordienilor, cunoscută şi sub numele de biserica „popilor negri”.  Astăzi, biserica aparţine cultului greco-catolic. După ce Sf. Ioan Nepomuk a devenit, în 1716, patronul spiritual al catolicilor din Banat, asociaţia fraţilor de cruce „Sf. Nepomuk” a construit între anii 1748-1753, pe locul fostei capele a călugărilor, o biserică romano-catolică, iar în 1775 episcopul Engl von Wagrain a fost rugat să sfinţească crucea ce urma să fie aşezată în vârful turnului bisericii. Lăcaşul de cult a fost ridicat în continuarea spitalului construit anterior şi care fusese dat în grija călugărilor din ordinul mizericordienilor. Biserica are o singură navă şi o boltă semicirculară şi a fost construită de timişoreanul Caspar Dissel. Distrusă în bună parte în urma asediului revoluţionarilor paşoptişti, ea a fost refăcută în 1851, împreună cu spitalul dar elementele baroce ale edificiului de cult au fost în mare parte distruse. În biserică se află una din cele mai vechi şi valoroase orgi din Banat şi mai multe statui vechi, din lemn. Închisă de comunişti în 1948, biserica a fost redeschisă abia în anul 1993, după ce fusese dată în folosinţa cultului greco-catolic.

biserica iosefin

Biserica romano-catolică din Iosefin

Biserica romano-catolică a fost ridicată între anii 1772-1774, în centrul noului cartier Iosefin, care abia prinsese contur şi nu se deosebea prea mult de satele germane din câmpia Banatului. Este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri religioase ale oraşului. Ridicată în cinstea Sfintei Fecioare Maria, biserica a fost binecuvântată în anul 1774 de canonicul Leonhardus Rothenbach, în numele episcopului Engel şi are hramul în 8 septembrie. Biserica a fost construită în stil baroc, caracteristic epocii, cu elemente rococo. În timpul asediului din 1849, zidurile ei au fost atinse de mai multe lovituri de tun. O ghiulea a rămas înfiptă în zidul de deasupra intrării până în 1935, când biserica a fost restaurată. Cum turnul fisese şi el parţial distrus de atacurile armatei revoluţionarilor, în 1861 s-a decis demolarea acestuia şi construirea unui turn nou. Vechiul turn, în forma unei coroane, a fost dărâmat în 1889 şi înlocuit cu cel actual, acoperit cu plăci de cupru şi zinc. Acesta este mult mai înalt şi mai ascuţit decât turnurile altor biserici construite în acelaşi stil, ceea ce îi dă o supleţe atipică pentru un edificiu baroc.


Proiectul a fost întocmit de Johann von Schuster, totodată curator al bisericii şi reprezentant al oraşului, tot el fiind şi cel care a urmărit execuţia. Ceasul din turnul bisericii a fost primul şi, până în 1838, singurul ceas public din cartier. Noile clopote au fost turnate în 1923 în cunoscutul atelier timişorean Novotny iar în 1928 a fost renovată şi crucea de pe turn. Cu prilejul restaurării bisericii din 1935, s-a construit un portal în stil neobaroc, mai puţin obişnuit pentru intrarea într-o biserică, acesta reprezentând un alt element atipic al lăcaşului de cult din Iosefin. Atât faţada cât şi portalul, realizate după proiectul arhitectului Lázár, sunt unice în oraş. Bolta aflată deasupra sanctuarului este din cărămidă iar noul altar principal este o lucrare realizată în atelierul local al lui Szantó László, în 1935. Tot el este şi autorul băncilor din biserică. Cele două statui laterale ale altarului principal, din lemn, care-i înfăţişează pe Sf. Ioachim şi Sf. Ana, datează aproximativ din anii construirii bisericii. Altarele laterale, executate în stil baroc, au fost ridicate în cinstea Sf. Francisc
de Assisi şi al Sf. Ana iar cel de-al treilea, executat în 1895 în cinstea Inimii lui Iisus, este în stil roman. În sanctuar se află o pictură pe sticlă care îl reprezintă pe Sf. Iosif. Lângă biserică, într-o nişă a gardului acesteia, se află o cruce de fier care datează din 1832 şi până de curând, curtea bisericii a adăpostit statuia Sf. Nepomuk, cea mai veche din oraş. Până în 1888, de această biserică au aparţinut şi credincioşii catolici din Mehala iar cei din Elisabetin au frecventat, de asemenea, acest lăcaş de cult, până în 1919, când s-au terminat lucrările bisericii din Piaţa Lahovary.

bis_ortodoxa-romana_elisabetin_01.preview

Biserica ortodoxă din Elisabetin

Una din bisericile vechi şi frumoase ale Timişoarei este lăcaşul de cult ortodox din Piaţa Eforie, construită în 1784 şi renovată în 1894. O primă menţiune a unei biserici în cartier este din anul 1727, când este pomenită o biserică ortodoxă din lemn. În 1784 s-a ridicat o biserică de cărămidă, care nu avea turn, acesta fiind construit abia în 1836. Biserica era, cu siguranţă, destul de mică şi numărul credincioşilor crescuse, astfel încât comunitatea ortodoxă a început demersurile pentru construirea unui nou lăcaş de cult. Aproape întreaga comunitate a cartierului, indiferent de naţionalitate sau religie, a dat bani pentru construirea acestei biserici, lucru obişnuit în epocă în orice cartier al Timişoarei. Primăria a avansat, la rândul ei, o sumă considerabilă, aşa încât fondurile necesare s-au strâns destul de repede. Între anii 1893 şi 1894, vechea construcţie a fost renovată din temelii după planurile arhitectului Stefan Toth, turnul bisericii mai păstrând unele reminiscenţe ale stilului baroc. Lungimea bisericii este de peste 24 de metri iar lăţimea, de aproape opt metri. Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului” iar slujba de târnosire, la care au participat fruntaşii oraşului, indiferent de confesiune, a fost ţinută de episcopul Aradului, Ioan Meţianu şi a fost urmată de un banchet la care a participat întregul cartier. În 1926 au fost montate patru clopote în turnul bisericii iar pictorul arădean Iulian Toader a pictat fresca din interiorul bisericii, în stil bizantin. Iconostasul a fost realizat de timişoreanul Traian Novac  iar craioveanul Felix Dumitrescu a adus mobilierul din interiorul bisericii.

biserica_ortodoxa-sarba_mehala.previewBiserica ortodoxă sârbă din Mehala

Cea mai veche biserică din Mehala este cea ortodoxă, cu hramul „Sf. Nicolae”, ridicată între anii 1786-1793, care a fost folosită iniţial atât de sârbi cât şi de români. Turnul adăposteşte un vechi mecanism de ceas şi cinci clopote. Lemnăria interioară şi iconostasul au fost executate în secolul al XIX-lea iar icoanele sunt semnate de cunoscutul pictor bisericesc Sava Petrovici. În timpul asediului revoluţionar din 1849, biserica a fost transformată în grajd de către revoluţionarii maghiari. Din anul 1887, este biserică ortodoxă sârbă.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.