REVOLUȚIE 25 La un sfert de secol de la evenimentele din decembrie 1989, Timișoara nu are un Muzeu al Revoluției. Istoria tumultuoasă a Memorialului

La 25 de ani de la Revoluţie, oraşul din care a pornit eliberarea României are un Memorial, însă nu și un muzeu care să cinstească onoarea marii mişcări populare începute la Timișoara. Nicio autoritate locală sau naţională nu a fost până acum capabilă să investească în crearea unei astfel de instituții în urbea de pe Bega.

Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 a fost înfiinţată în 26 aprilie 1990 pentru a cinsti memoria victimelor represiunii din timpul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Din 1990 până în 1999 Asociaţia a realizat un complex memorial în Cimitirul Eroilor din Timişoara şi 12 monumente. Acestea sunt Fântâna Martirilor, Biserica Plângătoare, Omul Ţintă, Eroica, Clopotul, Pieta, Deschidere, Sfântul Gheorghe, Evoluţie, Învingătorul, Monument Omagial, Martirii, Crucificare, Troiţe, Cimitirul Eroilor, Capela.

„În octombrie 2011 s-a realizat cel mai important şi mult aşteptat proiect al nostru, legat de atribuirea noului sediu al Asociaţiei Memorialul Revoluţiei. Este vorba de Pavilionul M din Cazarma 1079 Timişoara, clădire P+1 cu suprafaţa construită de 846 metri pătrați, cea desfăşurată fiind de 1626 m2, Cămin Militar de Garnizoană, cu terenul aferent. Clădirea situată pe Str. Oituz Nr. 2/B poate fi reamenajată şi corespunde cerinţelor unui Muzeu Memorial şi ale unui Centru Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre Revoluţia Română din Decembrie 1989. Din ianuarie 2012, toate eforturile şi aproape toate resursele noastre materiale sunt canalizate spre acest obiectiv, care presupune planuri, proiecte, forţă de muncă şi, de asemenea, multă creativitate”, spune descrierea de pe site-ul memorialului.

În incinta Memorialului există sală pentru documentare şi cercetare, sală pentru arhivare audio-video, arhivă pentru documente scrise şi presă, sălile expoziţionale (muzeu), biblioteca şi Capela Eroilor Revoluţiei. Baza de date este compusă din mai multe fonduri de documentare şi include documente scrise: declaraţii de martori, declaraţii inculpaţi, rechizitorii, sentinţe, fotografii, colecţii de presă, audio şi video: istorie orală, filme documentare, talk-show, simpozioane, alte emisiuni TV. Biblioteca are un fond de carte ce cuprinde peste 400 de titluri pe diverse tematici (rezistenţa anticomunistă, deportaţi, dizidenţă, revoluţie etc).

Înfiinţarea unui Muzeu al Revoluţiei a fost principala temă de campanie, în 2012, a senatorului liberal Ben-Oni Ardelean. Acesta argumenta că „am mers în Statele Unite şi am văzut cum promovează tot felul de nimicuri, gen clădiri vechi de 50 de ani.

Cred că trebuie pus la punct un masterplan pentru un muzeu al revoluţiei. Am avut invitaţi sute de străini care m-au întrebat, după ce i-am plimbat prin oraş, unde este muzeul revoluţiei şi nu am avut unde să-i duc ca să vadă tot ce ar trebui să se ştie”.

În martie 2013, ministrul Culturii, Daniel Barbu, declara că „unul din obiectivele acestei vizite este de a mă uita încă o dată la Memorialul Revoluţiei – care e finanţat din bugetul de stat, prin Ministerul Culturii – şi ce se poate face acolo. Nu că nu s-au făcut lucruri importante, dar mai pot fi făcute multe. În jurul acestuia, dorim să facem un muzeu adevărat, un memorial. Să vedem ce putem face ca oraşul, acest loc al memoriei, să aibă un loc construit, imaginat, repet, pornind de la ceea ce există. Un loc care să fie cu adevărat emoţionant şi care să atragă vizitatori”. De atunci nu au avut loc schimbări sau investiţii. Ba mai mult, lucrurile par să meargă înspre mai rău.

În luna septembrie Traian Orban, directorul Memorialului Revoluției, atrăgea atenţia asupra faptului că instituția pe care o conduce riscă să fie executată silit, după ce a fost somată să plătească o sumă uriașă proprietarilor imobilului de pe strada Ungureanu, nr. 8, în care Memorialul Revoluției și-a desfășurat activitatea până în anul 2011. Practic Memorialul a primit acea clădire în anul 1998 şi a reparat-o cu bani de la bugetul local. Lucările au inclus şi construirea unui nou etaj şi au costat nu mai puțin de 1,75 de milioane de lei, bani de la bugetul statului.

În anul 2007, clădirea a fost retrocedată, iar Memorialul Revoluției a fost obligat să plătească chiria cumulată pe cinci ani, adică peste 600.000 de lei. Recent, instanţa a decis că această sumă trebuie plătită către persoana căreia i-a fost restituit imobilul respectiv. Orban susţinea că vinovată de întreaga situaţie e Primăria Timişoara, care nu a exercitat dreptul de preemţiune asupra imobilulul.

Întrebat în legătură cu datoriile pe care le are Memorialul şi de faptul că vina ar aparţine Primăriei Timişoara, edilul şef Nicolae Robu s-a arătat mirat şi a spus că „nu ştiu, îmi pare rău, dar nu ştiu. Nu mi s-a adus la cunoştinţă aşa ceva”. Cu toate acestea, liberalul susţine că demersurile pentru obţinerea de finanţări în vederea amenajării unui muzeu vor continua. „Deocamdată nu s-a mai întâmplat nimic pentru că discuţiile antamate cu ministrul Culturii de atunci au rămas în aer, el părăsind portofoliul şi rupându-se funcţiile de legătură. Eu aş dori să facem un Muzeu al Revoluţiei, Timişoara merită aşa ceva”, a spus Robu.

Senatorul PNL, Ben-Oni Ardelean, a declarat pentu PRESSALERT.ro că „la începutul acestui an Ministerul Culturii a obținut o linie de creditare pentru acest proiect. Astfel, el aparține ministerului care va trebui să facă toate demersurile pentru obținerea creditării, dar și pentru implementarea și finalizarea acestui proiect, care de acum nu va mai fi unul local, ci unul la nivel național. Aștept din partea noului ministru al Culturii să fie operativ în demararea acestui proiect”.

Până una alta, timișorenii rămân cu un Memorial ținut în viață de ambiția unui mic grup de oameni și cu multe vorbe despre un Muzeu al Revoluției care ar fi trebuit să existe deja.