Mitropolitul Banatului, ÎPS Ioan Selejan, le-a vorbit credincioșilor din vestul țării, în pastorala de Paște, despre iubire, importanța vieții noastre, dar și despre sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, precizând că „mai avem o soră basarabă care nu s-a întors acasă”.
Pentru început, mitropolitul Banatului spune că atunci când a fost răstignit Iisus Hristos, oamenii „au îndrăznit să răstignească însăși iubirea. Nu poate exista o faptă mai gravă în lume decât să condamni la moarte Iubirea. Oamenii nu știau însă că iubirea nu moare niciodată. În iubirea Sa, atunci, pe Cruce, cu brațele întinse spre noi, ne-a cuprins pe toți Hristos Domnul. Iată cum îl poate orbi păcatul pe om: în loc să pironească păcatul, el a pironit pe Cruce Iubirea. Răstignirea a fost limita cea mai de jos a căderii omului”.
IPS Ioan Selejan mai vorbește în pastorala de Paște despre oamenii cărora „le este frică de veșnicie și de aceea își ucid timpul, sperând să nu intre și ei în veșnicie. Timpul ni-l putem irosi în această viață, dar nu-l putem arde sau ucide. El curge în Sus, în veșnicie. Hristos i-a dat acest sens timpului. Dacă nu l-ar fi sfințit prin venirea Sa în lume să-l răscumpere pe om, timpul ar fi rămas cel mai trist orfan din univers”.
Totodată, mitropolitul Banatului amintește despre vremurile când „au fost răstignite conștiințele oamenilor, s-a încercat să se pună în lanțuri conștiința și credința neamului nostru. A fost deschis chiar un târg de conștiințe, iar unii, din nefericire, și le-au vândut, evadând din iubire în trădare” și spune că ziua în care a înviat Iisus Hristos este “ziua nașterii noastre în veșnicie”.
De asemenea, IPS Ioan Selejan spune, în pastorala de Paște, că „înainte de a pleca din lume, Hristos ne-a lăsat o poruncă”, și anume „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu”, doar că „viața ne-a dovedit că această cale a iubirii este grea, pentru unii este mai ușor a urî decât a iubi.
Izvorul iubirii este Dumnezeu, aşadar să mergem tot mai des la acest izvor să ne umplem inima de iubire și s-o împărtășim și semenilor noștri. În lume este un singur izvor din care curge adevărata iubire, restul toate sunt izvoare otrăvite. Nu alergați la alte izvoare, căci, bând din ele, veți muri”.
Mitropolitul Banatului mai amintește faptul că după învierea sa, Iisus Hristos ne-a lăsat „pâinea vieții, lumină și pace”, valori care sunt veșnice. „Prin Înviere, Hristos ne-a arătat că viața este darul lui Dumnezeu și că ea este veșnică. Viața nu poate fi arsă, căci darul lui Dumnezeu nu poate fi cuprins de nicio flacără pământească. Lumina Învierii nu poate fi stinsă de niciun curent de gândire din lume. Toți cei care se luptă cu Lumina vor cădea în întuneric. Toți cei care vor încerca să răstignească pacea vor pieri de sabie”, consideră IPS Ioan Selejan.
În final, mitropolitul Banatului vorbește și despre Centenarul Marii Uniri, pe care-l sărbătorim în acest an, și spune că dorul de țară este „cel mai greu dor” pe care-l simte românul care se află departe.
„Anul acesta, 2018, țara întreagă sărbătorește Centenarul Marii Uniri. La 1 Decembrie 1918, prin voința tuturor românilor, s-a realizat reîntregirea țării și a neamului nostru românesc. S-a înfăptuit un stat național unitar, visul de veacuri al românilor. Să-i cinstim acum pe marii bărbați ai neamului, făuritori de țară românească și pe feciorii români căzuți pe front. Cu sângele lor s-au trasat granițele României. Acestea sunt sfinte și nu pot fi atinse. Dar iată că mai avem azi o Soră basarabă care nu s-a întors acasă. Doamne, șterge lacrima de pe obrazul iubitei noastre surori Basarabia! Doamne, deschide-i poarta să intre iar în marea familie românească! Dorul de țară este cel mai greu dor pe care îl simte românul când este departe de țară. Mi-am pus de multe ori această întrebare: De ce acest dor este așa de greu și nu se poate stinge din inima omului cât trăiește? Răspunsul cred că ar fi aceasta: România este o țară zidită din dor”, scrie în pastorala de Paște.
