Obiectul din colecţia muzeului arădean ales pentru a fi exponatul acestei luni este diploma în drept a avocatului Emil Monţia, care este prezentată în expoziţia dedicată compozitorului, deschisă în cadrul Muzeului Memorial „Ioan Slavici” (conacul Bohuş din Şiria). După ce a studiat dreptul administrativ în cadrul universităţilor din Oradea, Cluj şi Budapesta, în 1906 a obţinut diploma prin care a fost numit doctor în drept la Cluj. Diploma se remarcă prin caligrafia cu cerneală, în limba latină, elementul de autenticitate al acesteia fiind sigiliul realizat din lemn, în interiorul căruia se află cerneală roşie, şi pe care se află un şnur împletit în culorile steagului maghiar.
Pregătiri pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
Născut în localitatea arădeană Şicula, în anul 1881, Emil Monţia a urmat cursuri de muzică la Timişoara, Oradea şi Viena şi a absolvit apoi Facultatea de Drept, din 1907, după obţinerea diplomei practicând avocatura la Şiria. În primul război mondial, de pe frontul din Galiţia, a ajuns în Rusia, prizonier în lagărul de la Darniţa, a studiat la Kiev muzica rusească şi a început să lucreze la opera de inspiraţie folclorică „Ileana”. Din primăvara anului 1918 era înrolat în Corpul de voluntari ardeleni şi bucovineni, la Iaşi, iar în 13 noiembrie 1918 pleca în Transilvania pentru a participa la pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. În 2 decembrie a fost ales membru al Marelui Sfat Naţional al Transilvaniei, din partea Aradului, iar în luna martie a anului 1919 a fost numit consilier pe lângă Ministerul Agriculturii şi Comerţului. Şi-a petrecut următorii ani la Bucureşti, în cercurile muzicienilor români, a luat parte la fondarea operei bucureştene, este unul din fondatorii Operei din Cluj şi al Societăţii Compozitorilor Români.
Revenit la Şiria în 1927, şi-a continuat profesia de avocat, în paralel cu cea de compozitor şi culegător de folclor, din creaţia sa muzicală remarcându-se colecţia „121 doine şi cântece poporale româneşti, aranjate pentru voce şi pian”, dedicate lui George Enescu. Este cunoscut, de asemenea, pentru opera „Fata de la Cozia”, jucată pe scena Operelor din Cluj şi Timişoara, şi la Arad. A fost distins cu premiul Societăţii Compozitorilor Români. S-a stins din viaţă în 1965 şi este înmormântat la Şiria.
La Muzeul memorial „Ioan Slavici” a fost reconstituită camera de lucru a compozitorului, care cuprinde mobilierul original, pianul şi alte instrumente muzicale, fotografii de familie, partituri, culegeri de folclor, afişe ale operelor, brevete şi diplome primite inclusiv din partea Casei Regale a României şi premii care ilustrează ascensiunea sa artistică.
Dorinţa de unire a locuitorilor din Ludeşti cu Regatul României
La Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, exponatul lunii, care poate fi văzut la intrarea în Magna Curia, este un document original din comuna Ludeşti (în prezent satul Ludeşti, care aparţine de comuna Orăştioara de Sus), din 29 noiembrie 1918, prin care locuitorii îşi exprimă dorinţa de a se uni cu Regatul României.
În baza documentului redactat în 28 noiembrie la Budapesta de Consiliul Naţional Român, s-au întocmit în zilele următoare „hotărâri de unire, zise şi adeziuni”, purtând pe ele semnăturile locuitorilor, în care se specifica: „În această hotărâre a noastră aşternem tot ce au dorit strămoşii noştri, tot ce ne încălzeşte pe noi, cei de faţă, şi tot ce va înălţa pururi pe fiii şi nepoţii noştri”.
Aceste hotărâri nu au fost adoptate în vreo şedinţă solemnă, ci membrii comitetelor de iniţiativă constituite în subordinea Consiliului Naţional Român au străbătut uliţele localităţilor şi au bătut din poartă-n poartă pentru a strânge semnături. La Ludeşti au fost strânse nu mai puţin de 364 de semnături de la „toată obştea poporului român din comună, din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte”, dând la iveală „dorinţa fierbinte ce însufleţeşte inima fiecărui Român şi declară că voinţa sa nestrămutată este: Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Bănat, Ungaria şi Maramurăş, la Regatul României, sub stăpânirea Majestăţii Sale, Regelui Ferdinand I”. După completarea acestei hotărâri, au fost aleşi delegaţii pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, prin credenţionale, toate aceste documente la un loc asigurând caracterul plebiscitar al Hotărârii de Unire. Documentul este un obiect de patrimoniu care face parte din colecţia secţiei de istorie şi artă a muzeului.
