Astăzi a fost semnat un contract de finanţare transfrontalier între Călin Dobra, preşedintele CJT, şi Orosz Urban Csilla, viceprimarul localităţii sârbe Novi Knezevac din Banatul de Nord, pentru realizarea unui proiect intitulat „Valorificarea potenţialului siturilor arheologice Parţa şi Majdan pentru stimularea turismului în zona transfrontalieră a Banatului”.
Bugetul alocat acestui proiect este de 665.000 de euro, din care 417.000 de euro revin părţii române. Finanţarea va fi asigurată în proporţie de 85% prin programul IPA de cooperare transfrontalieră română-sârbă iar autorităţile locale vor suporta 15% din valoarea proiectului.
O monografie a siturilor arheologice şi un punct muzeistic la Majdan
Consiliului Judeţean Timiş, care este lider de proiect, îi va reveni responsabilitatea promovării acestui proiect, inclusiv prin intermediul operatorilor turistici, iar partenerii sârbi vor realiza o monografie a siturilor arheologice din zona transfrontalieră, vor reabilita situl arheologic de la Majdan, care a ajuns în paragină după cercetările arheologice efectuate aici şi vor face cunoscute aceste situri la târgurile internaţionale.
Va fi construit un centru de vizitare în care vor fi expuse replici după obiectele scoase la iveală în urma săpăturilor, va fi refăcută fundaţia vechii biserici, care a fost datată în secolul al X-lea, vor fi recondiţionate cavourile descoperite aici şi va fi construită o parcare, inclusiv pentru autobuze.
Reconstituirea sanctuarului de la Parţa, unicat în Banat
Pe un teren pus la dispoziţie de comuna Parţa, unde a fost identificată cea mai reprezentativă aşezare a culturii neolitice Vinča, va fi amenajat un punct muzeistic iar specialiştii muzeului vor reconstitui, în mărime naturală, sanctuarul descoperit aici, un edificiu de cult singular în zona Banatului. Străvechea aşezare a fost semnalată încă din 1878, când, cu prilejul lucrărilor de îndiguire a râului Timiş, au ieşit la iveală felurite fragmente care indicau o străveche aşezare, care poate fi datată la sfârşitul mileniului VI şi începutul mileniului V î.d. Ch. Primele săpături sistematice au fost întreprinse de Ioachim Miloia, în 1931, şi au fost reluate în deceniile următoare de Marius Moga, materialul scos la iveală fiind extrem de bogat.
Cea mai spectaculoasă descoperire s-a făcut însă în timpul campaniilor de amploare întreprinse de Muzeul Banatului în colaborare cu Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj, care au fost coordonate de arheologul clujean Gheorghe Lazarovici.
Muzeul timişorean a fost reprezentat de arheologul Florin Draşovean, specialist în epoca neolitică. Atunci a fost scos la lumină un sanctuar, ridicat, pare-se, la cumpăna mileniilor VI-V î.d.Ch., o piesă de excepţie, remarcabilă prin unicitatea ei în zonă. Pe baza materialului arheologic descoperit, s-a reuşit reconstituirea, aproape în întregime, a acestui lăcaş cultic. Sanctuarul, de formă rectangulară, era construit din lut şi nuiele şi avea o lungime de 11,5 metri şi o lăţime de 6 metri. În interiorul zonei sacre se găseau două rânduri de stâlpi, care împărţeau sanctuarul în trei părţi.
Lăcaşul avea două încăperi, prima dintre acestea fiind străjuită de două semicoloane terminate cu capete de taur, confecţionate din lut şi având încorporate coarne originale de taur. Pe frunte şi pe bot, acestea aveau incizate o bandă încrustată cu galben, iar urme de pictură cu roşu se găseau peste tot. Deasupra unei intrări secundare, într-o nişă, s-a găsit bustul unui idol, în mărime naturală. În faţa primei intrări, pe un soclu din lut, se afla o statuie monumentală cu două capete, unul de taur şi altul de femeie, cu faţa acoperită de o mască, reprezentând-o pe Marea Zeiţă Mamă, de care se legau mai toate practicile magico-religioase ale epocii neolitice, închinate cultului fecundităţii şi fertilităţii. În cea de-a doua încăpere a sanctuarului, unde se aduceau ofrandele, s-au descoperit mai multe vase de provizii, grăunţe carbonizate, o cuvă de lut şi o râşniţă din piatră, folosite la râşnitul ritual. Urmele descoperite la Parţa indică practicarea unor jertfe prin foc sau depunerea cerealelor ca ofrandă, astfel de ritualuri reprezentând un element esenţial al vieţii spirituale proprii acestor străvechi comunităţi.
În 1983, principalele elemente ale sanctuarului, care au putut fi salvate, au fost reconstituite de restauratorii timişoreni într-o sală a Muzeului Banatului, la o scară mai mică, şi poate fi vizitat la cerere.
Atât consulul general al Serbiei la Timişoara, Excelenţa Sa Vladan Tadic, prezent la semnarea contractului, cât şi preşedintele CJT, Călin Dobra, au avut cuvinte de apreciere pentru proiectele transfrontaliere de o mare diversitate, realizate aproape integral în exerciţiul financiar 2014-2020, la care se adaugă acest proiect de interes cultural şi turistic.
