Centrul Cultural Județean Arad a făcut prima propunere a județului pentru acordarea titlului onorific „Tezaur uman viu” înființat de UNESCO ultimei țesătoare care lucrează la un război vechi de peste 150 de ani, după tehnici tradiționale.
Maria Bun din comuna Șicula, astăzi în vârstă de 76 de ani, a creat de-a lungul anilor mii de piese de îmbrăcăminte, dar și țesături pentru decorarea odăilor, folosind străvechi motive ornamentale în meșteșugite combinații de fire și culori.
A deprins meșteșugul țesutului de la mama și mătușa sa, pe când avea doar 11 ani, în vremurile în care femeile de la țară încă își pregăteau firele de cânepă sau bumbac și țeseau la război hainele celor din familie sau cele pentru zestre.
În cei 65 de ani petrecuți în fața războiului, Maria Bun și-a dobândit o binemeritată faimă nu numai în rândul locuitorilor comunei sau a celor plecați la oraș, ci și pentru interpreți de muzică populară, pentru cei care doresc să-și împodobească odăile cu ștergare aranjate în jurul icoanelor, a tablourilor sau a farfuriilor care decorează pereții, pentru nunțile care respectă datinile vechi, cu ștergarul pus la steag, sau pentru cei care încă apreciază preșurile țesute la război, cu modele și culori vii.
Vestita țesătoare din Șicula a fost prezentă și la numeroase târguri și expoziții ale meșterilor populari, unde țesăturile ei au fost apreciate și vândute.
Țesutul la război este o muncă migăloasă și, în funcție de complexitatea modelului, trec uneori chiar și două luni de zile până se termină un costum, alcătuit din mai multe piese. Portul femeilor este compus din spătoi, poale, cămașă și zadie iar cel bărbătesc din izmene, cămașă și zadie. Pentru câte o comandă mai deosebită, încă folosește cânepă veche, rămasă de la mama ei, cu fire pe care le prelucrează singură, ca pe vremuri.
A realizat, de asemenea, numeroase costume populare autentice care îmbracă păpușile, deoarece mulți dintre cei care au părăsit satul natal păstrază nostalgia acestuia și doresc să aibă în casă fie și o amintire simbolică.
Ajunsă la o vârstă venerabilă, Maria Bun mai are o dorință, aceea ca meșteșugul strămoșesc să nu piară. O ucenică este chiar nepoata ei, care are două războiaie vechi și lucrează cu drag, ar dori să înființeze în comună și un fel de școală de meserii tradiționale, unde tinerii să poată deprinde țesutul, cusutul dar și alte meșteșuguri ale locului, însă necazul e că prea puține fete tinere se mai arată dornice să ducă mai departe obiceiul care a dăinuit atâtea veacuri, fie din lipsă de timp, fie că țesăturile tradiționale lucrate la război sunt privite ca niște obiecte vetuste.
Cercetătorul arădean Rodica Colta, cunoscut specialist în carte veche și totodată etnolog la Centrul Cultural Județean Arad, un excelent cunoscător al obiceiurilor tradiționale din întreg județul, spune că a fost deja pregătit dosarul pentru a fi depus la Ministerul Culturii, dar dacă anul acesta demersurile nu vor putea fi finalizate din cauza pandemiei, propunerea va fi aceeași și în anul următor.
„Ea este cea mai în vârstă, dar și cea mai pricepută țesătoare și cusătoreasă de costume populare pe care o avem.
Țese la război și azi așa cum a învățat când era o copilă. Ornamentează pânza cu bogate motive geometrice și florale realizate în broderie plină.
Este singura care mai cunoaște vechea denumire locală a acestor motive (turteaua, prescura, podu, panjera, drumul șerpuit), fiind din acest punct de vedere un tezaur viu. Acesta este de altfel și motivul pentru care Centrul Cultural Județean Arad a decis să îi trimită dosarul la București, la comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, pentru a i se recunoaște oficial această calitate” argumentează Rodica Colta alegerea făcută.
(Surse: Facebook/Complexul Muzeal Arad)
