Două lucrări de artă inedite, ieșite din tiparul clasic – un proiect doctoral al tânărului artistului plastic Constantin Marcel Fântână și o instalație a artistului Bogdan Vlăduță – sunt expuse în aceste zile pentru publicul timișorean și nu numai.
„Ultimul spectacol” este tema de cercetare a lui Constantin Marcel Fântână, sub îndrumarea artistului plastic Adriana Lucaciu, și se dorește a fi o investigație a societății de consum ca loc de manifestare a diferitelor atitudini, obiceiuri sau comportamente pe care artistul le transpune într-un discurs vizual adesea cu o tentă ironică. Expoziția este un pseudo-spectacol în care formele corporale interpretate plastic sunt inspirate de obiecte comune care au, de regulă, o întrebuințare utilitară. Unele dintre bunurile de consum au ca materie primă viața însăși, așa încât unele viețuitoare – animale sau ființe umane – sunt sacrificate, devenind „obiecte de consum” care sfidează firescul prin opulență, viciu și exces. Un obiect acoperit cu blană, de pildă, cu multiple valențe interpretative, pendulează între senzualitate și abjecție, între oroare și fetiș, moralitate și falsă pudoare. Întâlnirea și confruntarea mediată de asocierea unor fragmente de materiale naturale cu materiale sintetice, crează ambiguități și generează o serie de întrebări. Născut în 1994 la Sibiu, Constantin Marcel Fântână locuiește și lucrează la Timișoara, unde a absolvit Facultatea de Arte și Design a UVT. A avut expoziții personale la Paris și Arad și lucrări în mai multe expoziții de grup la Timișoara, Sibiu, Pécs și București. Proiectul său poate fi văzut până în 11 iulie la laboratorul artistic Lapsus de pe strada Peneș Curcanul nr. 3-5, de marți până sâmbătă între orele 14,00 și 19,00, după o programare telefonică la nr. tel. 0741.674.540.
Instalația „Tâlharul cel bun”, realizată de Bogdan Vlăduță, unul dintre cei mai importanți artiști contemporani care s-a făcut remarcat prin lucrările sale, poate fi văzută pe strada Mercy, într-o vitrină a muzeului de artă.
Lucrarea este o piesă de sine stătătoare, alcătuită din trei elemente – un personaj culcat, lipsit de detalii fizice, dar considerat de artist un autoportret, „un om doborât de sine însuși, învins de propriile fărădelegi”, care are însă șansa de a se ridica, de a fi salvat, asociat cu un fragment dintr-un poem de Pier Paolo Pasolini cu referire la punerea pe cruce a lui Iisus Christos și cu decorațiuni desprinse din vechi case bucureștene care simbolizează o lume a ruinei, a pieirii – un lucru firesc de altfel – deși aceasta continuă să reprezinte un model într-o circulație firească a culturii. Un autoportret explicit, subliniat de alegerea poemului lui Pasolini, o lucrare care, prin simbolistica sa, vorbește cu sinceritate despre cel care a realizat-o, despre fragilitatea și vulnerabilitatea artistului, căci pentru acesta, pictura e „o mărturisire”. Bogdan Vlăduță a studiat pictura la clasa de pictură a maestrului Ștefan Câlția de la Universitatea de Artă din București, pe care a absolvit-o în 1996, iar de atunci a avut numeroase expoziții personale la București și în alte orașe din țară, la Roma și München, unde a fost beneficiarul unor burse la Roma și Aachen, fiind totodată prezent cu lucrări în numeroase expoziții de grup.
