Istoria și legendele insulelor timișene din Parcul Natural Lunca Mureșului

În partea nord-vestică a județului Timiș, mărginită de râul Mureș, o parte din teritoriile administrative ale comunelor Sânpetru Mare și Cenad sunt arii protejate care fac parte din Parcul Natural Lunca Mureșului, unul din cele mai importante obiective turistice ale zonei.

În interiorul parcului, unde se află 40 de insule, printre care insulele Igriș și insula mare a Cenadului, vizitatorii au prilejul de a vedea o interesantă rezervație naturală și de a face excursii cu bicicletele sau cu caiacele pe Mureș.

Insulele Igriș

Rezervația naturală avifaunistică și floristică de interes național Insulele Igriș, nu departe de satul cu același nume, se întinde pe o suprafață de trei hectare, și cuprinde mai multe insulițe, un luciu de apă, lunci aluvionare, nisipuri și pietrișuri suprapuse grindurilor de argile lacustre.

Este un loc cu o vegetație ierboasă bogată, cu diferite specii de plop și salcie, specifice zonelor umede, iar pe una din insule cuibăresc numeroase păsări migratoare, printre care specii de egrete și de stârci, cormoranul mare, fundacul cu gușă roșie sau barza neagră. Tot aici trăiesc și diferite specii de animale, pești și reptile, caracteristice mediului umed.

Insula Mare Cenad

O arie protrejată asemănătoare din Parcul Natural Lunca Mureșului este Insula Mare Cenad din lunca Mureșului, nu departe de granița cu Ungaria. Suprafața rezervației este de trei hectare și cuprinde o insulă, un luciu de apă și o zonă aluvionară, cu o mare varietate de vegetație ierboasă și  arboricolă, unde se adăpostesc numeroase specii de păsări.

La rândul ei, pădurea Cenad, care se întinde pe o suprafață de aproape 280 de hectare, este o arie protejată de interes național, în care speciile predominante sunt stejarul, frasinul și salcia.

Între istorie și legendă

Atât Igriș cât și Cenad sunt localități de numele cărora se leagă două din cele mai importante lăcașe de cult medievale din această parte a țării. La Igriș a fost întemeiată în secolul al XII-lea o mănăstire ridicată de călugări cistercieni, care avea și o valoroasă bibliotecă, prima de pe teritoriul actualei Românii atestată documentar. Mănăstirea a fost distrusă de mai multe ori. Săpături arheologice recente au permis identificarea unei biserici mai vechi, din secolele X-XI, și identificarea unor morminte regale, care vin să confirme sursele documentare existente. Situl arheologic de la Igriș este unul din cele mai cele mai importante vestigii medievale din România iar punerea lui în valoare îl va transforma într-un important punct turistic.

Cenadul este, de asemenea, o veche așezare bănățeană, unde, în vremea voievodului Ahtum, exista o mănăstire cu călugări greci. După ce voievodatul a trecut sub ascultarea regelui maghiar Ștefan I, s-a înființat aici, în 1030, un episcopat catolic, iar primul episcop adus în centrul papal a fost italianul Gerardo Sagredo, care l-a sprijinit pe regele Ștefan să creștineze regatul. În urma unei revolte împotriva creștinătății izbucnite după moartea regelui Ștefan, episcopul, care plecase la Pesta, a fost prins de răsculați și aruncat de pe muntele Gellért, iar după câțiva ani, rămășițele sale au fost aduse în biserica episcopală din Cenad, care  a devenit de-a lungul Evului Mediu loc de pelerinaj. Moaștele sale au fost luate din biserică pentru a fi ferite de otomani, și duse în Italia, unde li s-a pierdut urma. Pe locul actualei biserici s-au descoperit urmele unui lăcaș de cult mai vechi și un sarcofag de piatră, gol, care se presupune că ar fi adăpostit moaștele episcopului sanctificat. Sarcofagul, un unicat în arta central-europeană, poate fi văzut astăzi în biserica romano-catolică din localitate, unde este acum masă de altar.

Surse foto: wikipedia.org, skytrip.ro, gerhardus.ro, romaniaturism.com