Cea de-a 26-a ediție a Festivalului Internațional de jazz de la Gărâna s-a desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute și a cuprins 27 de concerte desfășurate pe Scena Principală din Poiana Lupului și Experimental Stage în Biserica Catolică din Văliug, la care s-au adăugat și alte momente speciale care au inclus proiecții de film, o lansare de album și alte „bunătățuri“ care au fost savurate din plin de public.
În cele ce urmează am realizat un interviu cu Marius Giura, organizatorul principal al acestui eveniment, care ne-a dezvăluit câteva din provocările cu care s-a confruntat la ediția din 2022 a festivalului și motivul pentru care a invitat la această ediție o serie de reprezentanți ai scenei muzicale de jazz din alte țări.
– Care au fost cele mai mari provocări ale festivalului Gărâna 2022?
– Fără îndoială cele legate de nebunia care se manifestă în toată lumea cu zborurile aeriene. La început nu m-am gândit că voi fi afectat într-o asemenea măsură. Lucrurile au luat-o razna cu o săptămână înainte de festivalul Gărâna și se știe că și la festivalul de jazz de la Timișoara au existat necazuri din această cauză. La Gărâna am avut cinci artiști care au trebuit înlocuiți, noroc că a fost materie primă aici. Unii nu au venit pentru că li s-au anulat avioanele și n-au mai avut nicio posibilitate alții au făcut eforturi deosebite să ajungă. De exemplu, Frank Gambale la vîrsta și prestigiul lui a stat 48 de ore în aeroporturi și până la urmă a găsit o soluție să ajungă la Sibiu. A trebuit să-l aducem de acolo. Problema cea mai importantă și mai gravă a fost cea a instrumentelor. Nu atât pentru festival, pentru că noi eram pregătiți, ci pentru artiști. Unii din ei și-au pierdut instrumentele, iremediabil și ireparabil. Elvind Aarset a muncit patru zile să-și repare pedalierul pierdut la Frankfurt cu cinci zile înainte. Anul acesta am avut provocări de altă natură. Pe vremuri companiile aeriene aduceau aici instrumentele pierdute… cu următorul zbor și lucrurile erau rezolvate, acum nu se mai întâmplă. A fost un festival greu de organizat. Toate anulările și întârzierile de avioane au schimbat și probele de sunet și evident… transportul artiștilor până la scenă. Până la urmă a trebuit să fac schimbări și la la ordinea intrării pe scenă, dar a ieșit bine.
– Unii spectatori au fost nemulțumiți de faptul că primul concert al festivalului din acest an a fost cel susținut de Charles Lloyd & The Marvels feat. Bill Frisell. Mai exact de faptul că recitalul a început la ora 18 fix și unii n-au ajuns la scenă la acea oră. De ce a fost acesta primul concert?
– Am anunțat cu mult timp înainte faptul că acesta este primul concert al zilei de joi.
A fost pretenția lui Charles Loyd, care are o vârstă. Am stabilit cu multe luni înainte că el va deschide festivalul…
– Au existat și câteva momente speciale inclusiv cel dedicat împlinirii a 80 de ani de viață pentru Șerban Foarță…
– Da și a mai fost și lansarea noului album Stepan Project. Imediat după ce a apărut acest disc am pus la cale această lansare. Am vrut să marchez cei 80 de ani împliniți de Șerban Foarță cu clipuri speciale, care s-au difuzat între concerte vineri și sâmbătă. Mă bucur că am reușit să marchez acest eveniment pentru că Șerban Foarță e un poet reprezentativ al României și cu siguranță cel mai important poet al Timișoarei, asta chiar dacă e născut pe alte meleaguri. Locul de naștere e o chestie geografică, la urma urmei.
– Concertele susținute la Biserica Catolică din Văliug au adus un plus de șarm festivalului. Cum s-au născut acestea?
– De la început s-a vrut ca această scemă să fie un loc al muzicii experimentale. Între timp a intervenit sincopa cu hanul La Răscruce, unde noul administrator n-a fost de acord să se cânte în curtea lui. Acest lucru m-a încurcat foarte tare pentru că era un loc dedicat artisștilor romîni sub genericul Romanian Jazz Meerting. Dar am realizat această scenă la Văliug, unde pe lângă artiștii autohtoni a cântat și francezul Vincent Courtois.
– Alături de spectatorii și muzicienii veniți din alte țări, la Gărâna au fost invitați și ziariști și promotori de evenimente de jazz din lumea întreagă. Cât de importantă este această latură a colaborării cu promotorii de evenimente din alte țări?
– Sunt veniți aici la Gărâna 32 de ziariști străini, mulți din Statele Unite ale Americii sau Marea Britannie, expres pentru a vedea artiștii români. Au venit și directori de festivaluri de jazz din mai multe țări. Lucrul acesta se întîmplă peste tot în lume. În unele țări aceste meetinguri se întâmplă separat de festivaluri. Și eu merg la festivaluri și conferințe în alte țări. Așa e și normal, așa trebuie să-ți promovezi artiștii, să-i servești Europei. România e singura țară din Europa care nu are stand la Jazz Ahead, de exemplu. Acolo e tot jazz-ul mondial acolo. Cine ar trebui să facă un stand acolo? Păi autorităție culturale române, ICR …Ministerul Culturii. Poate și cineva din Ministerul Turismului. Lucrurile astea sunt corelate. Și aici la Gărâna e partea culturașă și turismul. Lumea a auzit de Gărâna mulțumită festivalului. Nu e lipsă de modestie, ăsta e adevărul…
– Recitalul formației britanice Soft Machine inclus în turneul lor care marchează 55 de ani de existență a fost perceput de mulți drept evenimentul anului în România. Ești de acord cu această afirmație?
– Soft Machine sunt percepuți pentru perioada inițială ca promotori de bază ai prog-rock-ului și a jazz-rock-ului. E un nume gigant. Mulți mi-au reproșat că nu au venit în formula originală și că din formula de bază mai este prezent doar John Etheridge. Asta e, dar e în firea lucrurilor ca oamenii să-și termine cariera la un moment dat. Robert Wyatt nu mai cântă de mult timp pe o scenă, chiar dacă are o activitate de studio, dar o face din cărucior, săracul… Soft Machine cântă exact în stilul și la aceeași calitate cu formulele vechi. Este elementul de bază în acest festival. Pentru mine e capul de afiș.
