Cetatea veche de la Sântana, una din cele mai mari fortificații ale epocii bronzului din Europa, a început să devină din ce în ce mai cunoscută și publicului larg, în urma cercetărilor arheologice din ultimele două decenii, la care, alături de arheologul arădean dr. Victor Sava au participat dr. habil. Florin Gogâltan de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, prof. dr. Tobias Kienlin de la Universitatea din Bochum, prof. dr. Rüdiger Krause de la Universitatea Goethe din Frankfurt și dr. Dragoș Diaconescu de la Muzeul Național al Banatului.
O cetate bogată, cu o istorie tumultoasă
Dimensiunile fortificației, care se întindea pe o suprafață de mai bine de 130 de hectare, bogăția artefactelor și monumentele descoperite în interiorul cetății, arată că aceasta a avut o istorie tumultoasă, care a început în jurul anului 1500 î.d.Ch., când a fost construită, până spre anul 1350 î.d.Ch., când a fost distrusă pentru prima dată.
Sistemele de fortificare și clădirile din interior au fost reconstruite la foarte scurt timp și cetatea și-a continuat existența încă aproximativ un secol, dar, probabil, prosperitatea acesteia, așa cum demonstrează bogatul inventar din care nu lipsesc piese de aur și bronz, mărgele de sticlă importate din Egipt sau Mesopotamia și grafit din Boemia și care dovedesc statutul privilegiat al unor membri ai comunității, a făcut ca în jurul anului 1250 î.d.Ch. să fie din nou asediată și distrusă.
Misterioasa clădire monumentală din interiorul movilei funerare
În ultima campanie, cercetătorii au fost preocupați de două monumente care fac parte din ansamblul de clădiri de dimensiuni monumentale, și de cele trei movile funerare aflate spre marginea fortificației, care nu au fost cercetate până acum. În acest an s-a dezvelit o parte din cea mai mare clădire a epocii bronzului identificată până în prezent dintr-o așezare care nu aparținea civilizației miceniene sau troiene.
Clădirea, care are o suprafață de 1.700 de metri pătrați, a fost construită din lemn și lut și a avut, cu siguranță, o destinație specială, așa cum indică existența mai multor încăperi și motivele geometrice colorate cu vopsea albă, neagră și roșie, care decorau podeaua. Dintre movilele funerare, cea din mijloc are o suprafață de 10.000 de metri pătrați, iar investigațiile geofizice au arătat că în interiorul acesteia există o structură din lemn și lut, a cărei formă și dimensiuni, de 44/18 metri, sunt asemănătoare cu cele ale clădirii aflate în curs de dezvelire.
Prezența ei în interiorul movilei indică prezența unei case cu un rol aparte, funerar, dar dimensiunile nemaiîntâlnite ale unei asemenea construcții în interiorul unei movile vor duce la continuarea cercetărilor, pentru a elucida misterul.
Foto: Nelu Scripciuc, reconstituire Radu Oltean
