Tradiții străvechi de Învierea Domnului, în zone rurale din vestul țării FOTO

Dacă în marile orașe sărbătorile religioase au început să dobândească tot mai multe conotații comerciale și au devenit chiar  prilej de distracție, în multe localități rurale, unde credința are rădăcini mult mai adânci, se păstrează vechi obiceiuri cu valoare de simbol. Marea Sărbătoare Pascală este celebrată după obiceiuri ale locului moștenite de la strămoși și în multe așezări arădene, cu credința că acestea aduc sănătate, noroc și belșug, iar farmecul aparte al acestora poate stârni și curiozitatea celor care doresc să sărbătorească Învierea Domnului într-o atmosferă în care tradițiile sunt mai bine păstrate.

Curățenia de Paști și pregătirea mesei tradiționale, cu ouă roșii, miel, pască și cozonac, sunt principalele îndeletniciri gospodărești care preced zilele de sărbătoare, și în mai multe localități se bate toaca începând din Joia Mare – ziua în care a avut loc Cina cea de Taină – până în noaptea Învierii, iar la Vărădia, toaca se bate de la lăsata secului până în a treia zi de Paști.

Obiceiuri unice pe valea Crișului Alb

În comuna Almaș, în Joia Mare se aprinde un foc în fața bisericii – simbol al purificării –  care arde neîntrerupt până în a treia zi de Paști, iar femeile și fetele, îmbrăcate în straie populare care au supraviețuit mai multor generații, se adună în jurul focului pentru a încondeia ouăle, principalele motive, specifice locului, fiind creanga de brad sau frunza de stejar, iar în satul Chereluș se păstrează un alt obicei unic, „Nașul Paștelui”, la casa căruia se adună tot în Joia Mare toți locuitorii, și unde femeile pregătesc colăcei și vopsesc ouăle. Acestea, împreună cu șuncă, usturoi, ceapă, sare, carne de miel și vin se așează în coșuri al căror număr trebuie să fie impar și urmează familia Nașului spre biserică, unde se oficiază o slujbă specială.

Coșurile rămân în altar și sunt sfințite în noaptea Învierii, iar mielul viu așezat într-unul din coșuri,  pe capul căruia s-a așezat o cunună din frunze de salcie  care simbolizează jertfa lui Iisus Christos, este și el sacrificat în ajunul marii sărbători. În mai multe localități de pe valea Crișului Alb exista un obicei, pierdut astăzi, ca în a doua zi de Paști, fetele să cânte și să se prindă într-un joc ritualic, care începea prin înconjurarea bisericii și continua pe ulițele satului, transformându-se într-o sărbătoare la care participau toți locuitorii.

Sărbători Pascale pe valea Mureșului

La Secusigiu, în sâmbăta dinaintea Învierii se coace colacul mare de Paști și colaci mai mici care, împreună cu câte un ou, se împart copiilor, iar după slujba de Înviere, preotul sfințește pasca, ouăle și cozonacul aduse la slujbă de localnici. În multe așezări în a doua zi de Paști se merge la cimitir. În satul Munar, preotul ține o slujbă la crucea mare, apoi sfințește mormintele, iar femeile împart colaci, ouă și vin, cu care se stropește și mormântul. Tot a doua zi de Paști există și obiceiul de a ieși cu crucea la câmp, unde se săvârșește o slujbă de rugăciune pentru recolte bogate.

O atenție deosebită se acordă Sărbătorilor Pascale și la Castelul Regal din Săvârșin, mai ales după ce Regele Mihai și-a redobândit proprietatea și unde familia regală continuă să participe adesea la slujba din noaptea de Înviere și la cea din prima zi de Paști.  De la masa de Paști nu lipsesc ouăle roșii, șunca fiartă, friptura de miel și cozonacul, iar familia regală împarte  bătrânilor și nevoiașilor din comună pachete și urează tuturor zi luminată și pace sufletească.