Vestigiile unei biserici unice în Banat, conservate în mijlocul unei zone urbane (foto)

Orașul Caransebeș, inclus în ruta cultural-turistică națională a patrimoniului multietnic din România, are un nou obiectiv turistic, după ce ruinele unei biserici medievale aflate în centrul orașului și clasate în lista monumentelor istorice au fost restaurate și conservate in situ.

Acesta este singurul monument medieval al vechiului oraș regal maghiar, unul din cele mai importante din Banat, și a fost inaugurat la sfârșitul anului trecut.

Un monument unicat în Banat

Ruinele bisericii, din vecinătatea bisericii romano-catolice și a catedralei  episcopale, datează din secolele XIII-XIV. Amenajarea monumentului este completată de panouri informative care prezintă istoricul obiectivului iar traseul pietonal permite observarea tuturor detaliilor din incinta ruinelor bisericii și a cimitirului.

Ruinele, vechi de șapte secole, cărora li s-a redat aspectul original al zidurilor construite din piatră de râu prinse cu mortar de var, în care sunt încorporate fragmente de piese romane din marmură, cărămizi sau țigle, provenite de la construcțiile antice din zonă, ocupă o suprafață de aproape 450 de metri pătrați, planul bisericii fiind un unicat în Banat.

Elementele arhitectornice din piatră, precum nervurile de boltă, baza unor coloane sau ancadramentele ferestrelor sunt caracteristice monumentelor de la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea.

Ce „povestesc” vestigiile

Ruinele monumentului de arhitectură religioasă și cimitirul acesteia au fost descoperite abia în anul 1988, când planul de „sistematizare” al orașului prevedea demolarea mai multor clădiri din centru pentru construirea unui nou centru civic. Cercetarea vestigiilor descoperite a fost oprită la scurt timp, din cauza disensiunilor apărute cu privire la ritul de care aparținea biserica, ea fiind reluată aproape trei decenii mai târziu. Au ieșit la iveală 17 morminte și șase gropi comune, iar o altă groapă comună, cu multe schelete, era acoperită cu un strat de lapte de var, semn că cei îngropați acolo au fost răpuși de o epidemie de ciumă, boală care, la sfârșitul secolului al XVI-lea, a decimat populația Caransebeșului.

Biserica, cu 15 metri lungime în interior și peste opt metri lățime, avea ziduri  cu o grosime de peste un metru, zece contraforți și 11 cripte cu un bogat și variat inventar funerar în interior, printre care numeroase inele și cercei din aur cu diferite decorații, monede de argint și bronz sau fragmente de marmură, toate artefactele aflându-se în prezent la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș.

Mormintele bizantine și multe elemente arhitectonice au fost considerate un indiciu că această biserică era la origini de rit ortodox, o ipoteză plauzibilă ținând cont că până în secolul al XVI-lea Caransebeșul a fost centrul unui district românesc care se bucura de o largă autonomie. Alți istorici și arheologi au susținut că ea ar fi aparținut de la început ritului catolic și a fost ridicată de ordinul franciscan, într-o epocă mai târzie. Se pare totuți că după ce nobilimea română a fost forțată să treacă la catolicism, pentru a-și putea păstra privilegiile și proprietățile, sacristia bisericii ar fi fost construită de călugării franciscani ulterior.

După șase ani de restaurare nu lipsiți de diverse blocaje, ruinele bisericii medievale au devenit un obiectiv de patrimoniu emblematic al orașului.

Surse foto: expressdebanat.ro, argument.ro, muzeul-caransebes.ro, reper24.ro, cnipt-caransebes.ro