La aniversarea a două veacuri de la nașterea lui Avram Iancu, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva a deschis expoziția „Omagiu. Avram Iancu. 200 de ani de la naștere”, care va putea fi vizitată până în 14 iulie.Sunt expuse bunuri culturale din patrimoniul muzeului devean și al Muzeului Național de Istorie a României care evocă personalitatea lui Avram Iancu precum și pe cele ale conducătorilor revoluționari printre care se numără Ioan Dobra, Nicolae Solomon, Simion Balint, Alesandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Andrei Șaguna sau George Barițiu, care i-au stat alături. Expoziția prezintă tablouri, gravuri, arme, documente, fotografii, cărți vechi, sigilii și alte obiecte, care recompun o secvență din atmosfera epocii în care a trăit „Crăișorul Munților”, cel care a luptat pentru drepturile națiunii române din Ardeal.
Muzeul Banatului Montan din Reșița a ales ca obiect al lunii mai un colier de bronz care a fost descoperit întâmplător, alături de alte nouă piese, în apropierea localității Ticvaniul Mare. Depozitul este alcătuit din patru brățări masive de bronz decorate cu linii incizate, un celt, patru brățări de braț confecționate din bară de bronz în spirală, dintre care două incomplete, și colierul pentru gât expus pentru public în această lună, toate artefactele fiind bine conservate. Colierul, realizat prin turnare în bare rotunde și prelucrat prin ciocănire, având capetele bătute și îndoite la exterior, ilustrează măiestria meșterului prin frumusețea execuției, fiind decorat cu linii incizate, dispuse în zig-zag, paralele și în formă de V, grupate câte trei sau mai multe.
Colierul are analogii cu piese descoperite în depozitele de bronzuri de la Bocșa, Ghergheș sau Aiud și a fost încadrat cronologic în perioada de început a Hallstatt-ului, integrat orizontului Cincu-Suseni. Au fost formulate mai multe ipoteze cu privire la motivul ascunderii pieselor de bronz – fie conflicte în arealul respectiv, fie din motive cultice, dar ele oferă informații prețioase despre tehnicile de prelucrare a metalelor și meșteșugurile epocii respective, precum și indicii ale unor trăsături culturale dintr-o epocă străveche a acelei regiuni.
Un pistol balcanic cu cremene de tipul Zlatka, de la începutul secolului al XIX-lea, e exponatul lunii mai la Muzeul Național al Banatului. El datează din perioada în care otomanii sprijineau în Balcani meșteșugurile legate de producția de arme, care a prosperat în zonele miniere, fiind legată și de centrele comerciale. Armurierii veniţi din Orient odată cu trupele otomane făceau parte din categoria ienicerilor, aceştia fiind şi cei care i-au învăţat pe meşteşugarii locali secretul făuririi armelor. În Balcani, la armele de foc cu cremene s-a folosit în cele mai multe cazuri mecanismul cu arc de armare exterior, aşa-numitul mecanism spaniol, miquelet sau turcesc, denumit astfel în contextul în care era utilizat la marea majoritate a armelor orientale. În Kotor (Muntenegru), zlatka – o variantă a pistolului ledenica – era probabil cunoscută încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Pistoalele de tipul zlatka sunt placate cu tablă din argint sau alamă şi au ţevile damaschinate cu ornamente din aur. Aceste arme erau fabricate în atelierele din Boka Kotorska, Risan şi probabil în Herceg Novi. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Cetinje se realizau doar decorurile acestui tip de pistol. De asemenea, au fost decorate şi de bijutierii din Risan şi Perast. Având în vedere faptul că orfevrăria din Boka Kotorska era destul de dezvoltată, zlatke din acest areal aveau elemente decorative europene, baroce şi rococo. Pistolul zlatka făcea parte în secolul al XIX-lea din echipamentul standard al marinarilor din Boka. În Boka Kotorska, fabricarea acestui tip de armă este abandonată pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Cele mai multe arme din colecția muzeului timișorean au intrat în inventarul Societăţii Muzeale de Istorie şi Arheologie în perioada antebelică, în urma unor donaţii sau achiziţii. Cele mai multe dintre armele balcanice aflate astăzi în colecţia muzeului provin din spaţiul bosniac, fiind donaţii ale foştilor militari austro-ungari, participanţi în vara anului 1878 la luptele pentru pacificarea Bosniei.
