Iulian Badea, un DJ oltean get-beget care nu se dă după public: „Timişoara e oraşul sindromului «poate» şi «nu ştiu»“ VIDEO

Iulian Badea s-a născut în Drobeta Turnu Severin şi a devenit pasionat de muzică electronică de la vârsta de 13 ani. Se consideră „un oltean stabilit la Timişoara“, având în vedere că de câteva luni a pus bazele unui concept de petreceri în orașul de pe Bega, ce poartă numele de DeepSound Madness.

„Am început să pun muzică de la vârsta de 13 ani şi jumătate, în Drobeta Turnu Severin, locul unde m-am născut. Sunt oltean get-beget, nu neg lucrul ăsta“, spune tânărul în vârstă de 25 de ani care, alături de activitatea sa de DJ, a devenit şi un producător muzical cât se poate de activ, având până la ora actuală peste 160 de compoziţii proprii şi remixuri.

După ce a avut ocazia să fie invitat în mai multe cluburi din Bucureşti, Iulian Badea a pus muzică pentru prima oară în oraşul nostru la clubul No Name. La sugestia lui DJ Marika, a luat legătura cu DJ Kuky, care l-a invitat la o petrecere în Mode Cafe, după care l-a cooptat în proiectul InterLoop. În ceea ce priveşte conceptul lui de petreceri, tânărul susţine că piesele pe care le inserează în seturile sale sunt „soul deep“. „Am cunoscut oameni foarte faini aici şi ne-am pus pe treabă cu proiectul InterLoop. Avem deja o piesă 80 la sută terminată, care prinde foarte bine şi tragem tare în studio pentru următoarele compoziţii. Conceptul meu de party cuprinde un sunet adânc şi nebun. Nu e deep-ul acela care face ravagii în unele locuri. Nu e comerţ la 123 BPM, unde cineva râgăie, iar piesa face milioane de vizualizări. Cred că muzica asta, gen Biniak, are aşa mult succes datorită spiritului de turmă. Tot ce pun eu e soul deep. Muzică de suflet. Fiindcă muzica e un sentiment, e dragoste. Poate exprima ură sau iubire. Nu mă dau după public, nu pun nimic asimilat cu un anumit gen. Aproape 85 la sută din piesele pe care le inserez în programul meu sunt producţii proprii… reedituri, remixuri“, spune Iulian Badea. Printre piesele proprii cu care se mândreşte cel mai mult se numără remixurile la Dungeon Sound (Gramatik) sau One (Damien Rice), iar de-a lungul anilor compoziţiile sale au fost incluse în seturile unor nume ca Inland Knights, Richie Hawtin, Anthea, Adriano Escobar, Alin Prada sau Dj Marika.

În ceea ce priveşte oraşul nostru, tânărul artist crede că Timişoara este oraşul cu sindromul „poate” şi „nu ştiu”. „După petrecerile pe care le-am avut, am făcut cunoştinţă cu mulţi oameni. Pe care i-am întrebat dacă le-a plăcut şi dacă vin la următorul party. Răspunsurile au fost poate şi nu ştiu. Şi alţii mi-au zis acelaşi lucru. Timişoara e oraşul în care există sindromul «poate» şi «nu ştiu». Eu nu pot înţelege asta. Dacă îmi place ceva, e clar că îmi place. Un alt lucru interesant este că oamenii vorbesc puţin. E puţin aiurea pentru mine să scoţi trei vorbe la o discuţie cu cineva de o oră. Noi oltenii, vorbim mult. Şi uneori prost. Dar asta e firea noastră“, spune DJ-ul.

Cea mai bună şmecherie e să înveţi pe pielea ta

Cu peste o sută de compoziţii originale care se găsesc pe portalul Beatport „la vânzare“, Iulian Badea susţine că una din probleme DJ-ilor din zilele noastre este aceea că unii dintre ei încearcă cu disperare să se adapteze publicului, să se plieze pe gusturile acestuia.

„Nu suport ideea DJ-ilor care se adaptează publicului. Ca să fii bun, trebuie să nu fii în acelaşi Eurocrem cu alţii. Dacă eşti guest DJ undeva şi te adaptezi publicului înseamnă ori că nu ai personalitate ori că ţi-e frică să nu mori de foame. Sunt mulţi DJ care fac treaba asta, atât tineri cât şi mai bătrâni. Aceştia din urmă puteau să o ţină pe retro. Nu consider adecvat ca un puşti ca mine să vină să pună muzică retro undeva. Majoritatea pieselor mele sunt inspirate din retro. De acolo a plecat totul. Queen, Pink Floyd, Blue System C&C Music Factory sunt nume care n-au făcut muzică pentru public, ci pentru ei. După care, publicul a venit după ei. Asta înseamnă să fii artist“, spune el.

Chiar dacă are o sumedenie de piese, care se pot cumpăra de pe net, Iulian Badea crede că în zilele noastre lumea nu mai cumpără muzică, iar banii se fac numai din gig-uri. „De prin 2002 lumea nu mai cumpără muzică şi se trăieşte numai din gig-uri. Cel mai fain party l-am avut în Germania, unde am pus muzică în aer liber în faţa a 12.000 de persoane. Acolo am cea mai mare susţinere şi un feedback deosebit pentru piesele mele. Mentalitatea lor este deschisă şi au bun simţ. Ceea ce ar trebui să avem şi noi, să încercăm să ne respectăm mai mult unii pe alţii. Mă cunosc cu mulţi DJ din Timişoara, pe mulţi îi ştiu încă dinainte de a veni aici. Unii dintre ei sunt oameni faini, alţii mai puţin“, spune Iulian Badea.

Deşi este angrenat în procesul de creaţie aproape non-stop, DJ-ul crede că alegerea melodiilor pentru setul unui DJ nu ar trebui să fie făcută numai din categoria „piese noi“. „Pun muzică de prin anul 2000 încoace, dar nu noutăţi. Nu cred că ce a ieşit în ultimii doi ani e valabil, multe sunt tâmpenii. Chestia asta cu cea mai nouă muzică e un sindrom al vreunui puşti. Nu asta contează, DJ-ul trebuie să iasă în evidenţă prin ceea ce exprimă. Tehnica şi selecţia sunt în egală măsură importante. Degeaba ai un set superb dacă mixezi prost. În zilele noastre nu mai știi ce e underground şi ce e mainstream. Unii DJ pentru a părea underground pun numai mizerii. Eu zic că ar fi cazul să lăsăm ciocanele alea bum – bum doar de dragul de a nu te asimila cu comerţul şi să punem muzică mai veselă. Nu acea categorie care la noi este prost numită deep house“, spune el.

Pentru viitorul apropiat DJ-ul pregăteşte câteva piese care vor apărea pe o compilaţie a unui label din Miami, iar peste doi ani se vede în Germania, alături de cele două hobby-uri ale sale: producţia muzicală şi DJ-ing-ul. „Ma bucură faptul că am întâlnit oameni deosebiţi aici la Timişoara, care m-au ajutat, care au văzut în mine ceva. Peste doi ani mă văd în Germania făcând muzică şi ca DJ. Nu am şcoală de DJ şi nici nu recomand nimănui. Cea mai bună şmecherie e să înveţi pe pielea ta“, a mai adăugat Iulian Badea.