Ai cui robi vor fi învingătorii?

Nu am comentat la cald rezultatele alegerilor locale, aşteptând să văd primele reacţii ale învingătorilor şi învinşilor. Rezultatele nu reflectă vreo strategie de campanie electorală genială, ci scârba şi nemulţumirea imensă a populaţiei faţă de cei care au fost la butoanele primăriei şi consiliului judeţean. După 16 ani de administraţie ţărănistă, controlată de sectele de şpagă şi influenţă din primărie, Nicolae Robu a câştigat la scor. A fost nevoie doar de un candidat cât de cât credibil şi lumea s-a reorientat. În speranţa că lucrurile se vor schimba în bine. Că nu degeaba persoana secretarului primăriei Timişoara a fost unul din principalele teme de campanie electorală. DistrugătORZA , venit cu peste 50% în fotoliul lui Ciuhandu, va trebuie să arate al cui rob este – al timişorenilor care aşteaptă o altfel de administraţie, mult mai transparentă şi mai apropiată de cetăţean, sau grupurilor de sponsori care au pompat monstruos bani în campania electorală. Sponsori care vor, bine-nţeles, să-şi scoată pârleală că doar nu sunt fundaţii de caritate.

În cazul consiliului judeţean, diferenţa de peste 20 de procente cu care a câştigat pesedistul Titu Bojin în faţa  pedelistului Constantin Ostaficiuc a fost una neaşteptată. Valul popular anti-pedelist a fost atât de mare încât singurul lucru pe care Bojin, care nu este vreun mare politician, l-a făcut a fost să se urce şi să nu facă mişcări greşite care să-i aducă prăbuşirea.

Chiar dacă Constantin Ostaficiuc a pierdut alegerile, scorul obţinut de PD-L în Timiş este mare faţă de corecţia electorală pe care trebuia să o primească pentru modul în care a fost jefuit banul public de clanurile mafiote ascunse sub pulpana portocalie. Şi care încă nu şi-au făcut deconturile cu legea pentru toate operaţiunile de „sifonare” a fondurilor din instituţiilor pe care le-au condus. După primele declaraţii, Bojin nu pare prea grăbit să scoată la iveală şmenurile predecesorului său. Nu se ştie dacă asta e mulţumirea pentru vremurile când „Brandul” îl ţinea în funcţia de la Apele Române sau protecţia pentru „ghiduşiile” colegilor de partid care au condus prin consiliul judeţean.

Ciudat este că prima grijă a învingătorilor este să găsească soluţia ca să-i bage, din nou, bani publici în buzure lui Marian Iancu, desigur în numele fenomenului Politehnica Timişoara. Majoritatea confortabilă pe care o are USL în ambele instituţii, cu ajutorul PP -DD, ai cărui aleşi nu sunt, în mare parte, decât „săgeţi” useliste trimise să profite de valul electoral al partidului televizor, este una periculoasă pentru jocul democratic. Singura şansă a cetăţenilor este gâlceava grupurilor de interese din interiorul puterii.