În anul 1999, prin hotărâre de consiliu local, ziua de 3 august a fost declarată Ziua Timişoarei, în amintirea evenimentelor care avuseseră loc cu exact opt decenii în urmă, când sosirea armatei regale române avea să consfințească instaurarea primei administraţii româneşti în Banat.
Ziua de 3 august 1919 a fost o mare sărbătoare pentru timişoreni şi pentru mii de săteni veniţi din întregul judeţ în capitala bănăţeană. Într-o atmosferă festivă, unităţi militare operative ale armatei regale române intrau în oraş, luând în stăpânire garnizoana acestuia. Peste tot fusese arborat drapelul tricolor. Portretele Regelui Ferdinand, al Reginei Maria şi cel al principelui moştenitor Carol, împodobite cu panglici tricolore, puteau fi zărite în mai toate vitrinele şi balcoanele caselor. Străzile erau înţesate de o mare de oameni, iar cei mai mulţi se îndreptau spre Piaţa Unirii, unde erau aşteptate autorităţile.
Banatul – o provincie disputată
La convenţia de armistiţiu semnată în 13 noiembrie 1918, la Belgrad, s-a decis ca, până la conferinţa de pace, Banatul să fie controlat de armata regală sârbă. Autorităţile sârbeşti, care doreau anexarea întregului Banat, au luat o serie de măsuri de intimidare a populaţiei româneşti, începând cu încercările de a împiedica plecarea delegaţilor la Alba Iulia, astfel încât, după ce aceştia au hotărât, alături de românii ardeleni, unirea celor două provincii cu Regatul României, Antanta a dispus trecerea Banatului sub control militar francez.
La Alba Iulia, Marele Sfat Naţional alesese Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria, un comitet executiv ce urma să conducă afacerile curente din aceste provincii. Totodată, românii au înaintat conferinţei de pace de la Paris mai multe memorii în care au prezentat istoria Banatului şi au arătat că populaţia românească este cea mai veche în această provincie. În 21 iunie 1919, Consiliul Puterilor Aliate a decis însă ca Banatul să fie divizat între români şi sârbi iar în 27 iunie, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul care a revenit statului român. În ziua următoare, dr. Aurel Cosma a fost instalat prefect al noului judeţ Timiş-Torontal.
Primirea oficială din Piaţa Unirii
Primii jandarmi români au sosit la Timişoara în 2 august, iar în garnizoană au fost instalate primele unităţi militare, a căror menire era aceea de a apăra noile frontiere. În ziua de 3 august, de la primele ore ale dimineţii, numeroşi bănăţeni i-au întâmpinat pe ostaşii români la vama de la marginea oraşului, pe drumul dinspre Lugoj, în frunte cu prefectul Aurel Cosma. În cuvintele de întâmpinare adresate, acesta spunea: „…Vă mulţumesc, în numele Banatului, îndeosebi în numele Timişorii, că aţi venit, căci toţi avem o singură inimă, nemaifiind nici o barieră.
Vă doresc mulţi ani şi să vă simţiţi bine la noi, unde sunteţi la voi acasă, că tot ce este aici, al vostru este”.
A fost oficiat apoi un scurt serviciu religios în faţa bisericii unite din Fabric, unde ostaşii au sosit înconjuraţi de câteva sute de călăreţi îmbrăcaţi în straie de sărbătoare şi de mii de locuitori, iar de acolo s-au îndreptat spre Piaţa Domului care, din acea zi, avea să se numească Piaţa Unirii. Aici a avut loc primirea oficială a ostaşilor români, cu pâine şi sare şi cuvinte de bun venit rostite de protopopul Ioan Oprea, primarul Jozsef Geml şi reprezentanţi ai celorlalte etnii. În numele armatei române, conducătorul acesteia, colonelul Virgil Economu, s-a adresat celor prezenţi: „…Nu sunt cuvinte care să încapă în gură şi nici sentimente turnate în inimă ca să poată spune simţămintele soldatului român din clipele acestea mari ale neamului românesc… că una suntem de când s-a zămislit neamul românesc pe pământ… Azi România ne îmbrăţişează pe toţi cu aceeaşi căldură, că toţi am făcut jertfe. Dumneavoastră aţi avut credinţă, noi, Rege şi armată… Acesta-i pământul pe care l-am stropit cu sângele şi cu dragostea noastră, din care ieşi o Românie tare…”. S-au intonat mai multe cântece patriotice şi festivitatea s-a încheiat cu intonarea Imnului Regal.
Ionel Brătianu la Timişoara
În după-amiaza aceleiaşi zile, cu un tren special, a sosit la Timişoara şi prim-ministrul I.I.C. Brătianu. Însoţit de Ştefan Cicio Pop, unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai Partidului Naţional Român, şi de alte oficialităţi, Ionel Brătianu venea de la Paris, unde reprezentase România la conferinţa de pace. Cu acest prilej s-a întâlnit şi cu Avram Imbroane, preşedintele „Ligii bănăţenilor”. La rândul lui, Brătianu a adresat bănăţenilor cuvinte deosebit de calde: „Simt o deosebită fericire că sunt în capitala Banatului, pe veci liberă. Soarta neamului nostru va fi asigurată cum nevoile sale o cer. Neamul nostru, prin bărbăţia sa, şi-a atras admiraţia lumii întregi…”.
A doua zi după memorabilul eveniment, comandantul garnizoanei Timişoara lansa un manifest către toţi locuitorii Banatului, prin care îi asigura: „…Salutăm călduros pe toţi fraţii bănăţeni, asigurând că vom face tot posibilul, muncind fără preget, zi şi noapte, pentru a le uşura trecerea la viaţa de linişte, de ordine, la viaţa de pace, şi aceasta pentru toţi locuitorii Banatului, de orice naţionalitate ar fi, ca să-şi poată vedea liniştiţi de ocupaţiunile lor”. Anii interbelici au fost, într-adevăr, marcaţi de vizibile progrese, atât Timişoara cât şi întregul Banat remarcându-se printr-o perioadă de prosperitate în cadrul noului Regat al României Mari.
