Aradul, orașul care la sfârșitul primului război mondial a devenit centrul politic al mișcării naționale pentru unirea românilor transilvăneni și bănățeni cu Regatul României, așteaptă încă din anii interbelici un binemeritat monument în amintirea rolului decisiv pe care l-a avut în înfăptuirea Marii Uniri.
Aradul, contribuție istorică la înfăptuirea Unirii
La Arad a funcționat, începând din 2 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central, patru din cei 12 membri ai acestuia fiind arădeni, tot aici apărea ziarul „Românul”, cotidian al Partidului National Român, și alte ziare care militau pentru desăvârșirea statului național unitar român. În fostul sediu al prefecturii din Arad s-au purtat tratativele CNRC, susținut de Iuliu Maniu, cu delegația guvernului maghiar condusă de ministrul naționalităților, Oszkár Jászi, care, după destrămarea imperiului dualist, dorea constituirea unei republici ungare în granițele regatului medieval. Acestea au eșuat după ce partea română a refuzat orice compromis, afirmând explicit că dorește o ruptură totală de statul maghiar.
Tot la Arad s-a decis convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie, sarcină care i-a revenit arădeanului Ioan Suciu, deoarece reprezentanții CNRC considerau că o hotărâre atât de importantă precum unirea nu poate fi luată de un grup restrâns de oameni politici, ci trebuie să exprime voința tuturor românilor din fostul regat maghiar.
Crucea Martirilor Arădeni, de la demolare la uitare
La începutul deceniului trecut, o piatră de temelie pentru un monument al Unirii a fost pusă în Piața Podgoria. Tot aici fusese dezvelită în 1936, chiar în 17 mai, ziua în care, în 1919, primele detașamente ale armatei române intrau în Arad, Crucea Martirilor Arădeni, închinată celor care și-au pierdut viața în lunile în care forțele de represiune subordonate lui Béla Kun au declanșat ofensiva pentru reocuparea teritoriilor pierdute în România. Crucea de andezit, considerată de episcopul Andrei Magieru „o piatră de hotar care vestește, celor care nu cunosc trecutul, că aici începe o țară zidită pe moaște de martiri” și care fusese realizată la inițiativa filialei arădene a Ligii Antirevizioniste Române și pe cheltuiala mai multor societăți, a fost demontată în anul 1960 iar monumentul a fost dus la mănăstirea Gai.
În 1995 monumentul, restaurat, a fost adus în parcul Eminescu, dar acum este din nou dat uitării de administrația orașului. În anul 2003, consiliul a votat amplasarea noului monument al Unirii tot în Piața Drapelului (Podgoria), unde s-a pus piatra de temelie, dar în 2006 această hotărâre a fost abrogată și după ce au fost discutate mai multe variante cu reprezentanți ai societății civile, mai multor asociații, artiștilor plastici și arhitecților, aleșii locali au adoptat prin HCL nr. 328/14 noiembrie 2006 un nou amplasament, în zona Lac-Pădurice.
10 ani de „plimbare”
Printr-un contract semnat în 7 decembrie 2007, realizarea monumentului a fost încredințată sculptorului, cascadorului și crescătorului de cai Florin Codre, desemnat de PSD și numit de Senat membru în consiliul de conducere al Institutului Cultural Român în 2012, iar ministerul Culturii a plătit executantului 10 milioane de lei pentru lucrare, transportul și montarea acesteia la Arad. În 2010, când s-a spus că lucrarea e terminată, o nouă hotărâre de consiliu, nr. 88/2010, a completat-o pe cea din 2006, stabilind locul exact al amplasamentului, și anume „în centrul lacului din Parcul Pădurice”. Precizarea – spune primăria – s-ar fi făcut la solicitarea lui Florin Codre, cel care, ulterior, avea să refuze amplasamentul de pe „balta împuțită”.
În lista de investiții a anului 2011 s-a prevăzut suma de 250.000 lei pentru studiul de fezabilitate iar în 2012, prin hotărâre de consiliu, s-au aprobat indicatorii tehnico-economici pentru ridicarea monumentului în mijlocul lacului în valoare de 3.689.536 lei din fonduri proprii, durata investiției fiind stabilită la cinci luni. Potrivit temei de proiectare anexate hotărârii, „Primăriei Municipiului Arad îi revine sarcina de realizare a infrastructurii monumentului (fundație), a soclului, a miezului din metal pentru susținerea coloanei, de montare a acestuia precum și de a realiza legătura prin trei poduri dintre monument și malurile lacului”. Această sumă a fost transferată în fiecare buget anual, cu excepția acestui an.
Și data amplasării monumentului a fost amânată de câteva ori, iar Florin Codre a declarat că nu mai are bani să aducă monumentul la Arad deoarece firma sa a intrat în insolvență, dar în procesul care a urmat, ministerul a obținut câștig de cauză. Primăria arădeană a pretextat că nu a început lucrările din cauza procesului, pentru a nu prelungi șantierul, și va începe lucrările atunci când ministerul va confirma livrarea pieselor, în timp ce atât Florin Codre, în custodia căruia se află monumentul, cât și ministerul, susțin că lucrarea nu poate fi transportată la Arad, nefiind pregătit locul pentru amplasarea ei.
Ce reprezintă monumentul dedicat Centenarului Unirii?
Potrivit spuselor lui Florin Codre, el a comandat executarea lucrării într-un atelier din China, iar acum aceasta se află în casa sa din județul Călărași. Coloana, deocamdată sub formă de fragmente, este alcătuită din trei ramificații împletite despre care autorul lucrării spune că reprezintă marile provincii românești. Mulți care au văzut imaginile o consideră de o calitate artistică îndoielnică, „o bătaie de joc a nepricepuților”, o „caricatură de monument” care nu reprezintă evenimentele pentrecute la Arad în urmă cu un veac.
Nu se știe care a fost sursa de inspirație a lui Florin Codre, dar în mod evident lucrarea plătită cu bani grei de minister seamănă izbitor cu o lumânare ritualică specială, cu mai multe fitile, împletită din lumânări mai subțiri, care se aprinde cu prilejul unei ceremonii religioase evreiești, Havdalah, marcând sfârșitul simbolic al sărbătorii de Sabat și începutul unei noi săptămâni.
Locul monumentului – dilema deceniului
Varianta amplasării monumentului în mijlocul lacului a căzut și ea în dizgrația lui Codre. Acesta și-a manifestat preferința pentru piața din fața Primăriei, în timp ce Falcă a decis, fără vreo consultare prealabilă, că obeliscul trebuie să stea în Piața Catedralei, stârnind nemulțumiri și proteste ale celor care vând în piață, și valuri de acuze aruncate dintr-o ogradă politică în alta.
În 25 iulie, coordonatorul Departamentului Centenar, Cristian Videscu, secretarul de stat Alexandru Pugna și Florin Codre însuși s-au aflat la Arad, pentru a discuta despre locul în care va fi așezată lucrarea.
Ministerul Culturii și Identității Naționale a precizat pentru PRESSALERT.ro că Gheorghe Falcă „a prezentat posibilitatea renunțării la actualul amplasament (mijlocul lacului Pădurice) în favoarea Pieței Catedralei Vechi, spațiu considerat potrivit pentru o asemenea lucrare și pentru care există o parte a documentației necesare, respectiv PUZ și studiu de fezabilitate, după cum a afirmat domnul primar”, iar ministerul a solicitat adoptarea unei decizii cu privire la amplasamentul definitiv al monumentului.
Pe de altă parte, Falcă a declarat că nu poate realiza fundația deoarece nu există un contract între primărie și minister, deși anul trecut, în aprilie, a fost votat un proiect de hotărâre pentru încheierea acestuia, care stabilea clar responsabilitățile fiecărei părți dar care se pare că nu a mai ajuns la minister.
Minciuni atribuite ministerului
Mai mult, primarul Aradului a susținut că, fiind vorba de o lucrare finanțată de minister, acesta are și obligația de a alege un amplasament pe care primăria îl va pune la dispoziție, urmând ca, după amplasarea statuii, aceasta să fie transferată către administrația locală. Două săptămâni mai târziu, Falcă anunța că a primit indicații de la minister, iar amplasamentul pentru care acesta a optat, de comun acord cu Florin Codre, ar fi Piața Catedralei. Viceprimarul Călin Bibarț a declarat public că a primit chiar o adresă din partea ministerului prin care se cere amplasarea monumentului în Piața Catedralei și a solicitat unanimitate din partea consilierilor, deși în adresa ministerului se cere clar să i se comunice în termen cât mai scurt „decizia dvs. privind locul de amplasare”, precum și decizia privind acoperirea costurilor realizării fundației și a zonei limitrofe, precizând că „primăria și consiliul local ar trebui să aloce resurse pentru a pregăti locul de amplasare a monumentului”, executat la solicitarea autorităților locale și a „Asociației pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad”.
Cum amplasarea monumentului în Piața Catedralei nu întrunea două treimi, primarul a retras proiectul de pe ordinea de zi, iar Falcă a declarat că va transmite MCIN un punct de vedere conform căruia locația potrivită este cea de pe Lacul Pădurice. Amplasarea monumentului în Piața Catedralei a fost contestată chiar de Gheorghe Seculici, arhitect și socru al primarului, care s-a arătat consternat de ridicarea monumentului în Piața Catedralei, și a cerut public consilierilor să nu voteze proiectul, deoarece lucrarea lui Codre nu cadrează cu ansamblul arhitectural al pieței și specialiștii nu au fost consultați. Seculici a propus, nu cu multă vreme în urmă, un amplasament în vecinătatea consiliului județean, care ar putea fi pus în aplicare prin simpla abrogare a HCL nr. 88/2010 și rămânearea în vigoare a hotărârii votate în 2006, respectiv amplasarea monumentului în zona Lac-Pădurice. Oficialitățile arădene au mai solicitat reprezentanților ministerului 6,2 milioane de euro pentru proiecte care vor să marcheze sărbătorirea unui veac de la înfăptuirea unirii dar Departamentul Centenar a comunicat la cererea PRESSALERT.ro că „în evidențele Departamentului Centenar nu există propuneri de proiecte, acțiuni sau manifestări pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri în Municipiul Arad”.
Deocamdată, lucrurile bat pasul pe loc, iar administrația municipală nu dă semne că ar avea vreo preocupare serioasă pentru deblocarea situației, eschivându-se de la orice responsabilitate.
Surse foto: wikipedia.org, specialarad.ro
