Formația elvețiană Visions in Clouds a susținut miercuri seara un concert în premieră în România, show-ul artiștilor, desfășurat la Capcana în Timișoara, fiind prilejuit de apariția noului material discografic, „What if there is no way out”.
Pascal Zeder (voce, chitară), Leopold Oakes (bass, voce), Andrea Badalamenti (keyboards) și Simon Schurtenberger (percuție) au „atacat“ un amestec de post-punk și wave, melodiile incluse pe cele două discuri editate până acum de ei având influențe cât se poate de diverse, de la The Smiths și The Cult trecând prin Joy Division și multe alte bunătățuri cât se poate de interesante pentru oamenii ale căror urechi gustă curente ca indie, post punk sau alternative. Înaintea concertului din Timișoara, elevețienii ne-au acordat un interviu.
– În descrierea voastră spuneți că melodiile voastre sunt imnuri ale unei generații fără față. Ce stil abordați?
– Ceea ce cântăm noi e post – punk. Mai exact romantic post punk. E foarte greu să ne categorisim noi înșine. Încercăm să avem un stil propriu. Am vrut să inventăm un nou gen. Da, e posibil să mai inventezi ceva nou și-n 2018. Ne place să credem că abordăm un post punk romantic.
– Veniți din Elveția. Cum e muzica underground acolo?
– După cum se știe, Elveția e o țară foarte mică. La fel și scena underground. Ne cunoaștem destul de bine între noi. Este frumos căci sunt mulți oameni dedicați trup și suflet muzicii. La fel de adevărat este faptul că sunt puțini muzicieni care merg pe muzici de nișă. Noi am încercat să ieșim cumva din Elveția, am fost în Germania, în Estul Europei, unde am avut parte de un public minunat…
– Se poate trăi din muzică underground în Elveția?
– Nu, nici vorbă. Nu se poate trăi din muzică underground. Fiecare dintre noi avem slujbe. Da, Visions in Clouds e un fel de hobby. Destul de scump, dar suntem foarte norocoși că facem cea ce ne place nouă.
– Ce trupe ascultați și de unde vine inspirația pentru versurile voastre?
– La capitolul trupe sunt multe care ne-au marcat. Am putea enumera Interpol, perioada de început a celor de la Editors sau White Lies. Lyrics. Scriem despre identitate și izolare. Știm că în Estul Europei sunt teme cu care noi ne putem identifica. Noi venim dintr-o țară bogată, unde oamenii tineri au toate posibilitățile. Cu toate astea, multă lume e nefericită. Sfârșesc nefericiți în ceea ce fac zi de zi. Nu avem o soluție la problema asta, dar muzica noastră oglindește pe deplin generația asta cu toate posibilitățile. Suntem fericiți când cântăm live, e cel mai frumos lucru din lume. Să arătăm oamenilor creațiile noastre și să avem parte de feedback, fie el pozitiv sau negativ.
– Ați avut parte și de feedback negativ?
– Da, desigur. Dealtfel și încurajăm chestia asta. Nu putem avea doar oameni care ne spun vai ce bine ați cântat. Acceptăm critica și acest fapt ne-a ajutat în carieră. Este o vorbă veche care spune că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Trebuie să ieși din pădure. După fiecare spectacol, facem și un meeting în care analizăm lucrurile bune și rele pe care le-am făcut în concert. Treaba asta ne ajută…
– Aveți anumite așteptări atunci când cântați într-o țară în care nu ați mai fost?
– Nu, defel. Suntem o trupă la început de drum și ne bucurăm enorm când avem ocazia să cântăm în locuri noi. Nu avem așteptări. Ne considerăm privilegiați că prin concertele noastre ajungem să cunoaștem oameni noi. Până acum am avut parte numai de experiențe frumoase.
– Care este satisfacția maximă care există pentru un artist după un concert?
– Discuțiile pe care le avem după show cu cei care vin la concerte. După un concert în Polonia a avenit cineva la noi și ne-a spus că el a crescut cu Joy Division și se bucură că se mai cântă așa ceva și în vremurile noastre. Pentru noi e un sentiment fantastic, ăsta că lumea se identifică într-un fel sau altul cu creațiile noastre. Că găsesc ceva în noi. E foarte frumos.
– Ați ajuns de puțină vreme în România, unde sunteți pentru prima oară.
Ce v-a plăcut aici?
– Nu am văzut încă prea multe. Am fost impresionați de minunata priveliște de toamnă de aici. Culorile naturii sunt deosebite. Ne-am cazat lângă un râu minunat (n.n. – Bega) și după ce am parcat duba cu care am venit, am văzut un cuplu stând sub un copac într-un soare mirific tomnatic. A fost definiția superbă a muzicii noastre…. romantic post – punk. Vom mai cânta și la Craiova și Cluj și suntem nerăbdători să descoperim oameni noi și locuri frumoase.
