Olimpică sub panou. Timişoreanca Anca Stoenescu a făcut istorie: merge la Tokyo...

Olimpică sub panou. Timişoreanca Anca Stoenescu a făcut istorie: merge la Tokyo 2020 cu naționala de baschet 3×3

0
DISTRIBUIȚI
Foto: FR Baschet

Una dintre surprizele plăcute ale toamnei în sportul românesc e calificarea naţionalei feminine la prima ediţie a Jocurilor Olimpice în care baschetul 3×3 va figura printre discipline. Premiera istorică a fost posibilă şi graţie timişorencei Ancuța Stoenescu, componentă de bază a „Acvilelor”. Cea mai titrată jucătoare de sub panou din ţară nu se mulţumeşte doar cu participarea şi ţinteşte o medalie în Japonia.

Într-o perioadă în care numărul participanţilor din România la Olimpiadă a tot scăzut, performanţa fetelor la baschet în formula 3 contra 3 a surprins multă lume. Mai ales că până acum doar la Helsinki în 1952 sportul la coş a mai avut o reprezentantă „tricoloră” la JO iar atunci băieţii nici nu au reuşit calificarea în faza grupelor principale.

Pentru „Acvile”, porecla fetelor de la baschet 3×3 – un sport relativ nou în peisajul mondial, calificarea a fost un obiectiv cât se poate de realist, deşi în versiunea 5 contra 5 suntem departe de marile naţiuni. „Ca să fiu sinceră ne aşteptam la acest lucru, însă doar pe ultima sută de metri, pentru că nu ştiam mai nimic în noiembrie anul trecut… Am început şi era ceva necunoscut şi pentru cei din Federaţie. Mă bucur că până la urmă am reuşit să ne unim forţele, noi, Federaţia şi toată lumea din jurul baschetului, şi până la urmă am adus această calificare României la Olimpiadă”, a spus Anca Stoenescu, timişoreanca din lotul naţionalei 3×3.

Anul trecut Ancuţa s-a retras de la naţionala „mare” a României după ce participase în tricoul galben la mai multe turnee majore, inclusiv la EuroBasket-ul din 2015 în care naţionala noastră a jucat la Timişoara iar ea a marcat acasă 14 puncte în meciul cu Franţa. Jucătoarei cu experienţă vastă în baschetul autohton i-a surâs şi ideea de a participa la cel mai mare bal sportiv. „Toată lumea la un moment dat, mai ales când e vorba de un sportiv, se gândeşte să ajungă cât mai sus. M-am gândit şi eu. Acum trei ani când s-a introdus ca sport olimpic, văzând că avem şanse chiar foarte mari cu echipa naţională să câştigăm un European sau Mondial, mi-am dorit să ne calificăm la Olimpiadă. Mi-am dat seama că în baschetul 3×3 ne putem califica, şi nu doar pe puncte, ci şi pe valoare. Mai mult noi, fetele, care am început, imediat după ce s-a spus că va fi competiţie în Japonia am crezut în acest lucru, deşi nimeni nu ne dădea nicio şansă”, a subliniat Stoenescu.

Anunţul că România va avea echipă 3×3 la J.O. a venit la finele lui octombrie. „Acvilele” calificându-se direct graţie ranking-ului – fiind în Top 4. Totodată, Stoenescu şi compania au reuşit anul acesta o calificare în sferturile Mondialului, au susţinut multe jocuri în turneele Women Series şi au participat de asemenea la Europeanul din Ungaria, unde aventura s-a încheiat în grupe. „Cel din Ungaria nu a punctat, fiind European, dar noi pe timp de vară am avut foarte multe turnee de Women Series şi clasarea la acele turnee, punctele aduse pentru România plus mobilizarea foarte bună a Federaţiei Române de Baschet, care a organizat mai multe turnee în ţară, în Bucureşti, Constanţa, Cluj, Târgovişte, au dus la calificarea noastră la Olimpiadă”, a adăugat cea care pe parchet ocupă de obicei postul de fundaş.

Naţionala 3×3 e pregătită de slovaca Tatiana Gallova iar de-a lungul turneelor care au adus puncte importante României au fost prezenze în echipă jucătoare precum Gabriela Mărginean, Sonia Ursu, Alexandra Uiuiu, Ruxandra Chiş şi Gabriela Irimia. Patru jucătoare vor fi selecţionate în final pentru misiunea de la Tokyo. „Nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla. Noi, înainte de Europene, am avut foarte multe accidentări şi lucrurile astea nu putem să le decidem noi. Până la urmă sănătoase să fim şi cine e mai bun şi în formă să meargă acolo… Şi, de ce nu, să facă o figură frumoasă, pentru că avem posibilitatea asta”, a precizat Anca Stoenescu. Timişoreanca e foarte încrezătoare în ea şi colegele sale: „Avantajul nostru e că ne cunoaştem foarte bine, jucăm de foare mulţi ani împreună, suntem prietene şi în afara terenului, chimia asta dintre noi contează foarte mult. Să fim sănătoase toate, pentru că anul acesta după atâtea turnee de Women Series la care am participat problemele medicale au apărut fix la final, când chiar aveam un Campionat European la care aveam şanse, când nu eşti sănătos din păcate nu ai foarte multe variante”.

Baschet de pe stradă

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu baschetul 3×3 trebuie spus că acesta îşi are originile în baschetul spectaculos „de stradă”, practicat la un singur coş. „Este mult mai intens, în primul rând trebuie făcute schimbările la fiecare minge moartă ca să poţi să rezişti. Deşi sunt doar zece minute de joc ritmul e foarte alert. Este mult mai agresiv, să spun aşa, toate lucrurile pe care le faci te solicită foarte mult fizic. O să avem undeva la două-trei meciuri pe zi. Având în vedere că se joacă afară trebuie să ţinem cont de anumiţi factori: vânt, soare şi tot ce poate înfluenţa, cumva trebuie să ai în vedere toate lucrurile acestea”, a explicat Anca Stoenescu diferenţele faţă de baschetul „clasic”.

Timişoreanca se află pe locul 45 în lume în acest sport.


Pe lângă România, la competiţia olimpică s-au mai calificat deja Rusia, China şi Mongolia, restul de patru participante vor fi stabilite în urma a două turnee preolimpice. „Pentru noi faptul că am ajuns la Olimpiadă nu e de ajuns, vom merge acolo cu siguranţă ca să ne batem pentru o medalie. Favorită ar fi China, după clasamentul la Mondiale, dar baschetul 3×3 e imprevizibil, niciodată nu se ştie câştigătorul, de foarte multe ori se produc surprize… Sper ca această calificare să ajute baschetul feminin românesc, nu doar 3×3-ul, cât şi 5 la 5-ul”, a punctat bănăţeanca.

Vitrină plină de trofee

Ancuţa Stoenescu a devenit la capătul sezonului 2017-18 cea mai titrată jucătoare din baschetul feminin românesc. Obţinuse al cincilea titlu consecutiv de campioană a României din totalul de 12. Dintre acestea trei au fost obţinute cu Sepsi, cinci cu Târgovişte şi patru cu ICIM Arad. „Nu pot decât să mă bucur şi până la urmă rezultatele muncii s-au văzut, indiferent la ce echipă am jucat. Sunt mândră de tot ce am realizat până acum, cu atât mai mult şi de această calificare la Jocurile Olimpice… Întotdeauna am avut continuitate unde am fost. Nu ştiu dacă pot să spun că a fost un titlu mai frumos ca altul, fiecare a fost frumos în felul său, până la urmă am muncit foarte mult ca să ajungem acolo, campionatele nu au fost uşoare. Mă bucur că am reuşit să câştig titluri cu echipele la care am jucat”, a rezumat Anca performanţele obţinute de-a lungul carierei.

În prezent ea continuă să joace la Târgovişte deşi formaţia din Dâmboviţa nu mai are forţa de altădată. „Din păcate situaţia aici la echipă unde sunt e puţin diferită anul acesta, dar sperăm ca din decembrie problemele clubului se vor rezolva şi vom putea aduce şi noi străine la echipă. Dar eu sunt mândră de fetele cu care joc, suntem doar românce în echipă şi facem faţă cu brio campionatului, cel puţin în prima parte ne-am bătut cu echipe pline de străine şi cu bugete cu siguranţă mai mari ca al nostru. Având în vedere că noi avem multe junioare fără experienţă mă bucur că am reuşit să facem un colectiv frumos şi să arătăm că şi româncele pot juca baschet”, a conchis Stoenescu.

Nu ar refuza un proiect serios acasă

Deşi are multe campionate câştigate în C.V., niciunul nu a fost obţinut cu o grupare de acasă. Născută chiar în prima zi a anului 1980 la Timişoara, Anca Stoenescu a crescut la CSS Bega şi a jucat la vechea BCM Danzio, dar a fost nevoită să plece pentru a performa cu adevărat la nivel înalt. Primul titlu l-a obţinut astfel la Arad, pe când era încă junioară. Situaţia actuală a baschetului feminin bănăţean e dezamăgitoare şi pentru ea. Ultima grupare apărută în elită a avut viaţă scurtă, căci primele „tăieri” bugetare au vizat echipele feminine ale SCM-ului în vara anului trecut. „Bineînţeles că este dezamăgitor, e păcat, sunt atâtea jucătoare din Timişoara, sunt şi jucătoare tinere care ştiu că s-au lăsat de baschet din cauză că nu au avut unde să meargă şi au spus că mai bine se axează pe şcoală decât să plece din oraş. Noi am ales să plecăm şi până la urmă am reuşit, dar nu toată lumea a fost ca şi noi. E păcat, pentru că e un oraş frumos, în care sunt convinsă că sunt posibilităţi. Problema e însă cu situaţia managerială, cum sunt gestionate problemele de acolo…”, a mai spus Ancuţa Stoenescu.

Deşi pare greu de crezut că va apărea devreme oportunitatea de a reveni la o formaţie nouă acasă, jucătoarea internaţională nu ar spune din start „Nu!” unei eventuale provocări viitoare: „Eu sunt profesionistă, sunt deschisă la orice dacă ar fi să fie vreodată ceva serios bineînţeles!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.