În cel mai îndepărtat colț din sud-estul județului Arad, între dealurile Lipovei aflate la sud de defileul Mureșului, satul Căprioara, care aparține de comuna Săvârșin, ascunde frumuseți nebănuite și puțin cunoscute, în mijlocul cărora localnicii își duc traiul departe de civilizația modernă, din cele mai vechi timpuri. Legenda spune că numele satului se trage de la o căprioară care venea în fiecare dimineață în apropierea satului și se auzea zbierând.
„Bucovina Banatului”
Zona distinctă în care se află satul Căprioara și localitățile învecinate, în care Mureșul a jucat un rol deosebit de-a lungul veacurilor, a fost supranumită „Bucovina Banatului”, și a oferit omului condiții de trai din cele mai vechi timpuri. Modul de viață al locuitorilor s-a conturat încă din zorii Evului Mediu și a dăinuit peste veacuri, conservând până astăzi o valoroasă și autentică zonă etnoculturală românească. Satul păstrează tipul de gospodărie, portul și obiceiurile specifice zonei, în care tradiția bănățeană se îmbină cu cea ardeleană, dându-i o culoare locală specifică. Agricultura, creșterea animalelor, pomicultura și fabricarea țuicii, precum și unele meșteșuguri casnice, au rămas principalele ocupații ale localnicilor, după datină, colindatul dubașilor s-a păstrat până astăzi, împreună cu un bogat repertoriu local. În ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe, la osia carului se făcea o cruce cu smoală pentru a feri animalele de „strigoaie” iar în postul Paștelui se gătea cu ulei de dovleac, în vase folosite doar în perioada postului.
Și astăzi se păstrează în sat obiceiul ca în Săptămâna Mare o familie „să dea paștile”, cele șapte pâini rituale coapte într-un cuptor special, care sunt apoi duse la biserică, în procesiune, pentru a fi sfințite. De altfel, la toate marile sărbători creștine, localnicii respectă obiceiurile tradiționale iar bătrânii mai cunosc o serie de povești despre priculici care se transformau în câini, „strâgoni” care bântuiau casele, duhuri necurate, precum și numeroase descântece. Biserica, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, a fost ridicată în mijlocul satului între anii 1885 și 1889 în stil baroc vienez și a fost sfințită de episcopul Aradului, Ioan Mețianu, dar unele modificări ale construcției inițiale au apărut cu prilejul mai multor renovări. În sat se mai păstrează și vechea școală din secolul al XIX-lea, transformată în casă parohială, și cea de la începutul secolului XX, cunoscută astăzi sub numele de „școala bătrână”. Troițele și crucile de piatră păzesc intrările în sat iar casele mai păstrează elemente din vechea arhitectură, chiar dacă au fost modernizate.
Vechi castele și splendide parcuri dendrologice
Satul Căprioara este atestat încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, când se aflau aici mai multe cătune, existența sa fiind, potrivit documentelor păstrate, mult mai timpurie decât a celor mai multe așezări medievale despre care există informații, căci Mureșul a fost, timp de secole, din cele mai vechi timpuri, cunoscut ca „drumul sării” și al plutăritului. În 1844, negustorul Samuel Wodianer a primit Căprioara ca danie regală și a fost înnobilat de împărat, devenind baron de Căprioara. În epoca modernă, un rol deosebit în întreaga zonă l-a avut familia Mocioneștilor, de origine macedo-română, care a agonisit o avere considerabilă și a jucat un rol de seamă în viața economică, politică și culturală în acel colț de țară și nu numai.
Nu departe de sat se află castelul de la Căpâlnaș, unul dintre cele mai frumoase de pe Valea Mureșului, inspirat din Micul Trianon de la Versailles, în fața căruia se află un cerb de piatră, iar la Săvârșin poate fi admirat castelul regal, cumpărat de Regele Mihai în anii războiului și complet restaurat după ce Regele a reintrat în posesia lui. Ambele castele au câte un splendid parc dendrologic, cu specii rare de arbori și arbuști. În parcul de la Căpâlnaș se află acum o grădină cu peste 3.000 de specii de flori, deschisă vizitatorilor, iar la Săvârșin au fost refăcute grădinile și întregul parc după planurile existente dinaintea naționalizării domeniului de către regimul comunist.
Frumuseți naturale și vestigii istorice
Satul e înconjurat de pâlcuri de păduri de stejar, gorun sau ulm, de diferiți arbuști și pajiști care se întind la poalele dealurilor sau de-a lungul văilor și îmbie la lungi plimbări, numeroasele specii de pești de pe cursul Mureșului sau în bălțile aflate în apropierea satului sunt un loc ideal pentru pescarii amatori, iar izbucurile și izvoarele din zonă sunt, la rândul lor, o încântare pentru vizitatori.
În apropierea satului, în bazinul Căpriorișca, se află patru peșteri, cunoscute sub numele de Peștera lui Sinesie, Peștera cu Islaz de pe Valea Căpriorișca, Peștera Gaura Scrofii aflată pe Valea Dieneș și Peștera lui Adi în bazinul Văii Fundata. În peșteri se află colonii de lilieci dar au fost descoperite și fragmente de oase de urs, precum și piese neolitice, artefacte aparținând culturii eneolitice Coțofeni și chiar din epoca medievală. Piesele ceramice specifice culturii Coțofeni au diferite ornamente realizate prin incizare dar și în relief, precum și vase pictate.
S-au identificat 26 de tipuri de piese, cele mai multe reprezentând diferite modele de cești sau căni, dar și statuete antropomorfe sau zoomorfe din lut ars. Peștera lui Duțu – un haiduc a cărui amintire s-a păstrat în legendele locale și care se află pe malul pârâului Valea Fundata, este declarată rezervație speologică, se remarcă prin stalactite și stalagmite cu forme deosebite și colonii de lilieci.
În hotarul satului, în locul numit „Dealul Babei”, a fost descoperită o construcție rectangulară cu ziduri de piatră din epoca romană dar și alte vestigii din aceeași perioadă, iar în anul 1875, în Peștera cu Islaz aflată la vremea respectivă pe domeniul lui Samuel Wodianer, s-a găsit un tezaur alcătuit din 85 de monede de argint, în cea mai mare parte drahme, ascunse într-un vas de pământ. De altfel, în întreaga zonă s-au făcut descoperiri arheologice care atestă existența unor importante cetăți dacice și fortificații din epoca medievală, importante din punct de vedere strategic.
Pe raza localității se găsește și o veche carieră de marmură de o frumusețe deosebită, multicoloră, care formează diferite desene în nuanțe de galben și cafeniu, dar după privatizarea ei, exploatarea marmurei a fost oprită.
Cei care doresc să petreacă aici mai multe zile pot găsi cazare la un complex agroturistic cu o pensiune cu 18 locuri de cazare și cinci căsuțe.
Surse foto: wikipedia.org, ideipentruvacanta.ro, skytrip.ro, romaniaroute.ro, monumenteuitate.ro
