Cunsocut grație activității sale în grupuri ca Logic, Stelele sau Betta, Freddy Stauber s-a născut în 27 aprilie 1958 la Lugoj și a făcut cunoștință cu magia muzicii încă de la vârsta de șapte ani, devenind mai târziu solist vocal în orchestra de acordeoane a lui Nikolaus Hubov.
„Am cântat, fiind etnici germani, la Școala Generală nr. 6, piese nemțești: valsuri, polci sau marșuri. Eu am ajuns solist vocal prin preselecție și cântam piese a lui Heintje, renumit cântăreț adoscelent din Germania. Cântam la Teatrul din Lugoj sau la Cântarea României, chiar și la Timișoara. Mai apoi am studiat chitara. Am avut un concurs Cântarea României la Lugoj, la teatru, iar din juriu făceau parte, în primul rând, secretarii de partid, dar și personalități ale culturii cum a fost profesorul Remus Tașcău, dirijorul corului Ion Vidu. La Timișoara am câștigat premiul folk de la Cântare României cu piesa «Ciobanul amărât», își amintește artistul.
În 1975, artistul a cântat în formația lugojeană Omnicron L, care, în recitalurile susținute la Clubul Tineretului, aborda printre altele și cover-uri ca „Nights in White Satin“ (Moody Blues) sau „Lady in Black“ (Uriah Heep). Una din cele mai cunoscute trupe din Lugoj din acele vremuri a fost Betta, în care Freddy Stauber a activat o vară, cântând la grădina de vară a ștrandului din Lugoj. Primind recomandarea solistului Lușu Penescu din Betta, Freddy Stauber a fost cooptat în formația Stelele, pe vremea când a fost student în Timișoara și a înregistrat alături de ei albumul discografic Sonne im Herzen, înregistrat live la Casa Tineretului.
„Am ajuns la formația Stelele în 1979, fiind student la Facultatea de Mecanică. Cu albumul Sonne im Herzen e o poveste mai lungă, însă mai pe scurt promotor a fost regizorul Valeriu Perciun de la TVR București, emisiunea în limba germană, cu care eu colaborasem mult în emisiunile lui. Cântând în acea perioadă la Teatrul German din Timișoara am dat spectacole cu piese cover, dar și compoziții proprii. Așa s-a născut albumul. La tobe a fost Roland Crăciunescu, la bas Gerl Gerhard, la claviaturi și voce Friedel Crăciunescu și Desideriu Faji, vocal Tiberiu Repliuc și chitară și vocal am fost eu. S-a instalat totul pe scena Casei Tineretului, s-au preluat toate instrumentele prin microfoane sau cablaj intr-un mixer Peavey și s-a cântat și înregistrat live pe un magnetofon Revox cu două piste (tracks). Am înregistrat câteva nopți de-rândul, când era liniște și am trimis materialul la București unde Paul Enigărescu a masterizat totul. Discul vinyl a apărut la Electrecord București și conține 10 piese în limba germană. Titlul discului Soare în inimă, este un cover după piesa cântată de Cliff Richard “We don’t talk anymore“, textul german îmi aparține. Pe discul vinyl mai sânt câteva cover variante Peter Maffay și piese proprii ca Angeline, Gute Nacht, Natur, Die Flasche…“, spune el.
Mai apoi, artistul a devenit membrul formației lugojene Logic, trupă care a câștigat nenumărate premii, printre care amintim locul trei la Festivalul de muzică rock de la Râmnicu Vâlcea sau premiul întâi la Festivalul de Muzică Rock de la Bacău, în 1986. Alături de o serie de turnee în țară și numeroase distincții, artistul a organizat și o manifestare numită „Zilele Muzicii Tinere“ din Lugoj și este de părere că publicul din acea vreme era mai receptiv vis a vis de muzică.
„Scena de atunci diferea de cea de azi fiindcă publicul neavând atâtea posibilități de mediatizare era mult mai deschis și receptiv. Fiind cu grupul Logic la atâtea festivaluri în țară, am cunoscut foarte multe formații cu care ne-am împrietenit. Deci de ce sa nu organizam și un eveniment rock în Lugoj? Invitați au fost printre altele, formații ca Timpuri noi, Pro Musica sau Auto Stop. Am avut chiar și o publicație specifică pentru fiecărare eveniment. Concertele la Casa de Cultură a Sindicatelor, au avut foarte mare priză la public.“, spune Freddy Stauber.
Artistul a părăsit România definitiv în anul 1987 și s-a stabilit în Germania, unde a reușit să împace utilul cu plăcutul, ocupându-se printre altele și de partea de sunet a celebrei firme Mercedes Benz.
„La început am proiectat sisteme de alarmă și antifurt. Mi-am dat seama că aș putea îmbina meseria cu pasiunea și am promovat la sisteme audio și chiar la sisteme surround 3D ale limuzinelor superioare. Jobul presupunea atât cunoștințe tehnice specifice dar și calități auditive pe care mi le-am însușit de-lungul anilor, pe plan muzical…“, își amintește el.
Dincolo de proiectele sale în domeniul muzicii rock, artistul a devenit cunoscut în Germania și ca solist de „schlager – musik“ sub pseudonimul de Julian Sanders. În 1988 s-a alăturat formației Silver Stars alături de care a concertat în Germania, Austria și Elveția, iar trei ani mai târziu a efectuat un turneu sub genericul „Lieder, die von Herzen kommen” alături de nume cunoscute în Germania ca Gitti și Erika, Rex Gildo, Andy Borg sau Tony Marshall. La mijlocul anilor 90 artistul a făcut cunoștință cu producătorul Robert Jung alături de care a înregistrat maxi – single-ul „Du bist mir nicht nah genug”. În paralel, Freddy a înregistrat în studioul său o serie de proiecte, inclusiv alături de fiicele sale.
Lugojeanul care îi numește ca favoriți muzicali pe Eric Clapton, Carlos Santana și Pink Floyd este de părere că în vremurile de dinainte de 1989 cultura muzicală avea alte coordonate și enumeră la capitolul concerte memorabile o serie de recitaluri de-a lungul anilor. „Cred că după globalizare cultura muzicală și cea generală a avut de suferit. Multora nu le mai pasă de cultură ci de faptul cum să ajungă repede la un ban. Stresul acesta nu-l aveam înainte de Revoluție… aveam timp și de a asculta o muzică bună sau de a exersa la un instrument… În ceea ce privește cel e mai memorabile concerte… E foarte greu de apreciat. Fiecare eveniment a avut amprenta sa și farmecul lui. Cum a fost Marele Premiu cu Logic la Râmnicu-Vâlcea sau specatacolele cu Stelele la Teatrul German sau Casa Tineretului din Timișoara. Sau spectacolele din Germania sub numele de Julian Sanders alături de vedete ca și Karel Gott, Andy Borg, Rex Gildo…“, spune el.
Artistul are parte și de o carte realizată de ziaristul lugojean Cristian Ghinea , „Freddy Stauber – Logic şi… pasiunile vieţii”.Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că în vremurile rock de dinainte de Revoluția din 1989 exista cenzură, iar acest aspect nu a ocolit nici activitatea trupei Logic. „Eram înainte de un spectacol. Cenzura venea de la secretarul cultural (îl las anonim) al piesei rock “Ce folos”. Textul original era «Ce folos că sus pe cer, e atâta soare/E fericire și e bine dacă sufletul meu moare». Iar cenzura cu text schimbat era «Ce frumos că sus pe cer e atâta soare/E fericire și e bine, eu în suflet port o floare». Noi la spectacol am cântat tot textul original“, spune el.
Deși nu mai este „conectat“ pe deplin la viața muzicală a țării noastre, Freddy Stauber revine constant în România și îi apreciează ca muzicieni pe cei de la Groove TM, JazzyBIT, Horea Crișovan și Nicu Patoi. În ceea ce privește capitolul proiecte, artistul are în plan o serie de înregistrări audio dar și… o carte. „După Ethno și Ambient Ethno apare al 3-lea album în stil ethno psihadelic numit World Ethno. Colaboratori sânt de această dată muzicieni ca: Lucian Ciuchitu la nai/flaut, Alexander Kovacs, Nicu Patoi, Adrian Dinu-Schwarz la chitară, Viktor Wekesser la bas, Kosta Matzios la tobe și alții… Vreau să termin anul acesta și proiectul CD cu piese de Crăciun, la care lucrez de 10 ani, scriind în fiecare an câte o piesă. Este vorba de “Let us gild the Christmas Tree together”, împreună cu fetele mele Vanessa, Rebecca și Tephanie, adică Freddy & The Dusters. Cu grupul meu Freddy & Friends fac înregistrări live cu piese gen Country/Rock. Încerc să scriu și o carte, un fel de ghid psihologic pentru cei care vor sa urmeze calea muzicii. Am s-o numesc: “Aș putea fi muzician…”, ne-a dezvăluit Freddy Stauber.
