Experiența live a unui concert susținut de formația sud – africană BCUC e greu de descris în cuvinte. Cei șapte muzicieni care în ultimii 20 de ani și-au perfecționat sunetul cu o serie de elemente spectaculoase au poposit miercuri seara în centrul Timișoarei, la M2 Event Venue, unde aproximativ 100 de spectatori au avut parte de o seară specială, inclusă în turneul de promovare al noului album „Elektronikalizer”.
După cum era de așteptat, membrii formației care au cântat de-a lungul anilor în cadrul unor festivaluri celebre ca Glastonbury sau Womad au vrăjit publicul cu un amestec de sunete din categoria afro-psychedelic – pop colorate cu tobe feroce și poliritmice combinate cu instrumente de percuție de mână (cowbell) și alte minunății. Cei șapte muzicieni care cântă în toate cele 11 limbi oficiale din Africa de Sud sunt originari din Soweto și traversează genuri și generații, inspirându-se din muzica indigenă și infuzând-o cu energia unui ritual. Peste toate astea, se adaugă influențe hip-hop, punk-rock și funk, astfel încât Bantu Continua Uhuru Consciousness (BCUC) are un sunet greu de clasificat. Anul trecut BCUC a câștigat prestigiosul premiu Womex Artist Award, iar după concertul lor de la Timișoara am realizat un interviu cu Kgomotso Mokone, solista trupei.
– Care este mesajul pe care vreți să îl transmiteți cu muzica voastră?
– Mesajul nostru este unul simplu. Noi facem muzică pentru și despre oameni. Despre libertate. Milităm pentru toleranță, înțelegere, sentimente pozitive și înțelegerea dintre oameni. Trăim în Africa De Sud, o țară în care există foarte multe culturi. Ne propunem să conectăm diversele moșteniri culturale ale oamnilor. Suntem perfect conțienți că perpesctivele diferă… felul cum vezi tu viața nu e la fel cu feleul meu. Dar la urma urmei, toți avem aceleași năzuințe. Vrem să avem un pat în care să dormim, să avem de mâncare, să ne creștem copii pentru a deveni oameni buni. Din păcate, uneori uităm de lucrurile astea simple. Mai ales acum în 2024. De aceea vrem să subliniem faptul că toți suntem ființe umane și suntem interconectați. E bine să fim diferiți, nu avem nevoie să fim o singură națiune. Dar, putem fi diferiți și totuși să trăim în pace și cu energie pozitivă. Noi asta transmitem nu doar prin textele melodiilor noastre ci și prin felul în care ne mișcăm pe scenă la concerte. Oferim energie și primim din partea publicului ceva aparte. Muzica noastră e bazată pe tradiții africane și are menirea să vindece sufletele oamenilor. Iar la concertele noastre… e o vindecare nu doar pentru public ci și pentru noi cei de pe scenă, fiindcă întotdeauna ne alegem cu experiențe deosebite din partea spectatorilor.
– Cât de greu este să transmiți mesaje atunci când nu folosești o limbă internațională pe scenă?
– Pe lângă text, există cântec și dans.
Cam asta e baza. Am descoperit că o bună comunicare se poate realiza nu neapărat într-o limbă anume. E o frecvență a comunicării aparte. Concertele noastre din Franța, Germania sau România sunt la fel. Și asta pentru că ele se desfășoară pe frecvența iubirii. Unele poppare sunt mai timide sau mai conservatoare. Dar, oriunde…e cineva care o va lua razna, în sensul bun al cuvântului. Noi vrem ca fecare spectator să fie liber și să nu-i pese de ceea ce gândește cel de lângă el. Muzica noastră nu încearcă să pară ceva anume, e cât se poate de naturală.
– Și totuși trebuie să existe diferențe între concertele voastre din diverse țări...
– Nu. Există diferențe la fiecare concert al nostru, indiferent de țară. Fiecare se mișcă diferit și se exprimă diferit. Adesea, după spectacol, vin unii oameni și efectiv… plâng de fericire. Ne umple de bucurie chestia asta. Pentru că realizăm că am reușit să intrăm în inimile lor și că împărtășim momente speciale cu ei.
– Ce s-a schimbat în muzica voastră în ultima vreme?
– Am încercat să facem piese mai scurte. Asta mai ales după pandemie. Unele din piesele noastre au și 20 de minute, așa că am încercat să le scurtăm… să facem melodii de șapte – opt minute. Ne înțelegem foarte bine între noi și anticipăm multe lucruri. Cele mai reușite piese ale noastre au fost practic jam-sessions-uri care au fost înregistrate. Nu s-a schimbat mult, dar un lucru e cert. Experiența BCUC nu e totuna pe disc sau live.
– Cum stați la capitolul marketing?
– Cea mai bună reclamă a noastră e cea clasică… când spui prietenilor tăi că ai văzut ceva frumos. Și la următorul concert din același oraș vin și alți spectatori.
– Și totuși… recent ați câștigat premiul Womex pentru cea mai bună trupă live. Vă ajută această recunoaștere internațională?
– Noi nu ne-am propus să câștigăm ceva. Desigur, ne-am bucurat pentru acest trofeu. Am devenit mai cunoscuți și putem să ajungem în și mai multe țări din lume. Dar nu a fost ceva ce am planificat. A fost o surpriză plăcută. Mai ales pentru faptul că ne-am dat seama că sunt mulți oameni care au idei similare cu cele ale noastre. Noi credem în simplitatea muzicii. Dar, revenind la întrebare… încă suntem pe drumuri, în concerte. Încă nu am realizat poate ce important e acest trofeu.
– Sunteți de mai bine de 20 de ani pe piața muzicală și cântați multe spectacole în fiecare an. Nu ați ajuns să vă plictisiți uneori de faptul că sunteți nevoiți să cântați uneori aceleași cântece care în opinia publicului sunt …hituri… cum ar fi „Yinde”?
– Nu ne plictisim niciodată. Și asta pentru că la fiecare spectacol cântăm diferit. Desigur, poate publicul nu sesizează asta, dar noi suntem… jucăuși. Uneori schimbăm textele între melodii sau punem un cor de la o piesă la alta. Fiecare piesă se poate schimba de la seară la seară. Improivizăm mulr. Desigur, avem un setlist, dar nu ne ținem întotdeauna de el. Chiar azi, aici la Timișoara, la una din piese am făcut o șmecherie… am oprit piesa și am început să vorbesc despre strămoșii mei. Ne adaptăm în fiecare zi, uneori cântâm pe scenă imensă, alteori suntem nevoiți să ne înghesuim pe scenă. Întotdeauna se întâmplă ceva nou. Schimbăm un aranjament muzical. Uneori ne iese o chestia atât de faină și ne întrebăm la sfârșitul concertului dacă cineva a înregistrat… varianta. E ca și atunci când o piatră schimbă cursul unui râu. Sau un copac căzut în apă. Facem schimbări în fiecare zi. Pentru a vindeca trebuie să te adaptezi. Și noi o facem asta, constant.
