Persoanele care ies în cluburile timișorene au diferite motivaţii atunci când renunţă la somn pentru o noapte de distracţie. Fie că îşi aniversează o zi de naştere, fie că au ieşit la agăţat, fie că au de semnat condica de prezenţă, fie că vor să-şi etaleze cu mândrie şi ostentaţie hainele maşinile sau noile cuceriri feminine, toţi aleg să frecventeze cluburile en – vogue în speranţa că li se va întâmpla ceva mişto, ceva care să-i scoată din ruptura cotidiană. Lor li se adaugă un număr de persoane tot mai mic care ies pentru muzică, adevăraţii devoratori sau ascultători de muzică, cei care au în spate ani buni de ascultat.
Adică, noi, ăia care am auzit de Bob Marley nu doar din reclame, de Parov Stelar sau Pantera, care nu mergem la evenimente doar pentru că pe afiş e trecut vreun DJ sau o formaţie din afara ţării, care am auzit de Ministry of Sound sau Hard Rock Café, care ştim cu ce se mănâncă hardcore-ul sau breakbeat-ul. Cei care putem argumenta decizia luată cu opinii pertinente, care nu umplem locaţia doar pentru că e la modă.
Ceilalţi sunt aceia care vin doar la DJ-ul străin, care se laudă cu selfie-uri şi check-in-uri, care nu înţeleg practic nimic şi care se consideră buricul târgului. Ei sunt cei care merg la concert sau la o petrecere doar pentru că „e beton“, neştiind nici o clipă ce muzică foloseşte acesta în playlist sau care e diferenţa între chitară şi tobe. Degeaba se chinuie organizatorii de evenimente să aducă diverse nume interesante, dacă acestea nu-s pe buzele „celorlalţi“ n-are farmec. Drept urmare, viaţa de noapte de la noi din oraş e aşa cum e. Ca un film din categoria B movie. De prost gust.
Nu as fi putut sa o spun mai bine decat autorul articolului. Felicitari!
Dl. Varga traieste cu iluziile unui trecut in care exista o viata de noapte de categoria A – in care melomani seriosi se adunau la o bere ieftina si discutau noi aparitii in materie de muzica buna, mai schimbau o caseta sau un poster. Sau, la concerte, melomanii grupati cuvinciosi stateau la cate un concert, savurand muzica adevarata, in timp ce aia de nu avea nimic cu muzica, stateau frumos prin discotecile lor. Asa va amintiti, dl. Varga, dar in realitate n-a fost niciodata asa. Dvs. trageti de niste iluzii, cum va spuneam, pentru ca inclusiv in cele mai fertile perioade muzicale din timisoara, se adunau – maxim -cateva sute de oameni. Birturile (cum a fost saracul blues) erau ticsite de chitaristi ratati, care dupa 6-7 beri uitau sa asculte muzica. Au fost perioade de concerte bune, oameni interesanti, dar cu nimic mai diferite decat vremurile de acum. De altminteri, nimeni nu obliga pe nimeni sa se amestece treburile – asa cum, pe nedrept – o faceti dvs. Nu vad niciun motiv sa bitch about zilele de nastere sau selfies-urile din baruri. Da, dvs. puteti sa deplangeti cate vreti toate fenomenele contemporane, oricum, nu se schimba nimic.
Mai mult, Timisoara, micul oras corporate si prafuit, are, poate, alte calitati. Cam multa otrava curge din stiloul dvs. ultima vreme. Poate ar trebui sa mai faceti o pauza de viata de noapte, sa mai bagati cate o bicilcleta, sa va tratati ceracanele, mai putin alcool si articole mai documentate.
Dl Varga cred ca a ramas fara inspiratie…