Există câţiva oameni a căror prezenţă nu o înţeleg deloc în actualul peisaj al administraţiei locale sau judeţene. Vorbesc astăzi despre prefectul judeţului Timiş, Eugen Dogariu, care face notă discordantă cu toţi actorii din acest peisaj.
Pe lângă faptul că vine la timp la orice eveniment, Dogariu a cerut şi o informare privind stocurile disponibile în acest moment la Colterm, asta după ce în urmă cu câteva săptămâni Timişoara a rămas fără apă caldă şi toţi bărbaţii politici, de la şefi de partide până la primar sau directorii societăţii, s-au pitit după tufiş. Nimeni nu a cerut să ştie stocurile sau datoriile companiei care serveşte peste 70.000 de locuințe şi de unde, spune legea, nu te poţi debranşa dacă în blocul în care locuieşti nu mai există alţi consumatori care au făcut aceeaşi operaţiune.
Mai nou, directorii care încasează mii de euro salariu, iar primari sau alţi actori ai administraţiei locale nu se mai simt datori să dea declaraţii sau explicaţii cu privire la ceea ce au în subordine.
Există două replici standard: avem un purtător de cuvânt şi presa dezinformează. Să vedem cum vine asta.
Jocul purtătorului de cuvânt e unul din cele mai penibile inventate vreodată. Directorul/primarul/politicianul te trimite la purtătorul de cuvânt de câte ori nu vrea el să abordeze un subiect unde propriul eşec e evident. Asta în vreme ce purtătorul de cuvânt îţi spune că nu are şi nu ştie detalii tehnice. Astfel, responsabilitatea se pasează de la unul la altul şi fiecare se protejează reciproc.
Niciun şef nu dă afară un purtător de cuvânt pentru că nu îşi face treaba. Asta pentru că rolul purtătorului de cuvânt e să tacă. Asta vedem clar. Să ascundă adevăruri grele pentru populaţie. Şi nu vorbesc aici de purtătorul de cuvânt de la Colterm. Ci despre toţi cei care uită să răspundă la telefon, care nu ştiu, nu cunosc detalii, şi cei care, vedem la Primăria Timişoara, nu le pot afla nici după zile întregi. Stai şi te întrebi de cât profesionalism dă dovadă un astfel de om şi de cât respect se bucură la rândul lui printre oamenii cu care munceşte dacă aceştia îl ignoră fără pic de stres.
În altă ordine de idei, marilor bărbaţi care se ascund după fustele purtătorilor de cuvânt le stă bine lamentându-se că presa dezinformează. Că scrie trunchiat şi că nu are informaţii corecte. Sunaţi pentru declaraţii sau invitaţi la emisiuni, aceşti oameni nu sunt de găsit niciunde, căci se ştiu cu toţii cu musca pe căciula. În fond, nu contează să îţi faci treaba cum trebuie, contează să găseşti fraieri care să te plătească şi dacă nu o faci, indiferent că eşti director, politician sau purtător de cuvânt.
In timpul mandatului se ascunde dupa fusta purtatorului de cuvant iar cand in final ajunge sa fie intrebat face cum face si da vina pe fostul primar sau pe altcineva.
Cred că transparența decizională pe bani publici ar trebui să devină o obișnuință în viața cotidiană a celor care sunt responsabili. Nu e grav dacă nu știi ceva și te informezi ulterior, dar să nu știi și să trăiești în ignoranță, când de fapt ești plătit să informezi opinia publică, asta chiar este lipsă de respect.
Loredana, nu te mai lamenta. E vorba de incompetenta ta ca jurnalist sa ajungi la informatie. Nu mai da vina pe toata clasa politica, directori, purtatori de cuvant, mama lu’ tata lu’ Stefan cel Mare si papa de la Roma. Ce sa fac acum cu tine, sa te mangai pe caputz si sa zic there, there? 😀