TIMIȘOARA UITATĂ Viorel Cristea, cel mai cunoscut pictor naiv bănățean: „Va trece...

TIMIȘOARA UITATĂ Viorel Cristea, cel mai cunoscut pictor naiv bănățean: „Va trece mult timp până când vor dispărea furtul şi lenea de a trăi pe spinarea altuia” FOTO

0
DISTRIBUIȚI

11. drumul vietii

Cel mai cunoscut şi important pictor naiv din Banat, Viorel Cristea, a venit pe lume în satul Ghilad, într-o casă din marginea satului, în 1947. Bolnav de inimă din naştere, nu a putut urma decât primele patru clase primare. Şcoala era departe de casă şi drumul obositor, aşa că a fost silit să o întrerupă. De mic i-a plăcut însă desenul şi a găsit calea supravieţuirii prin pictură, petrecând ore întregi în faţa şevaletului.

Lumea lui Viorel Cristea

Viaţa sa a fost o continuă luptă cu o sănătate şubredă, care nu i-a permis să-şi facă o familie, iar pictura devenise singura raţiune a existenţei sale. A descoperit singur tehnici şi legi ale picturii, în orele petrecute pe câmpul care se întindea dincolo de casa părintească, şi a pictat ceea ce vedea după priceperea şi simţirea sa. Îi plăceau peisajele lui Nicolae Grigorescu, florile lui Luchian, dar mai ales tablourile lui van Gogh, cu care îşi găsise afinităţi în modul pur de a vedea şi simţi lumea din jur. Părinţii şi cei mai mulţi dintre consătenii lui nu-l înţelegeau şi îi luau în derâdere tablourile dar în ciuda acestora, era convins că e un artist autentic.

1. viorel cristea adolescent
Adolescentul Viorel Cristea

Condamnat la singurătate din cauza bolii, avea puțini prieteni care îl vizitau şi îl ţineau la curent cu ceea ce se întâmpla prin lume, iar monotonia vieţii de zi cu zi era compensată de intense trăiri interioare, marcate de alternanţa anotimpurilor şi miracolul prefacerilor din natură. Primăverile cu copaci împovăraţi de flori, veri dogoritoare cu lanuri întinse de floarea-soarelui, toamna cu roade bogate sau iernile geroase şi triste, dar şi vârstele omului, drumul vieţii sau zilele de sărbătoare cu frumuseţea lor aparte de la sat au reprezentat lumea lui, temele fundamentale ale vieţii care l-au preocupat şi cărora a încercat să le găsească menirea.

O pictură despre rosturile vieţii

Picta încet şi migălos, convins că tablourile trebuie gândite, iar culoarea era partea esenţială a picturilor lui, cea care reda întreaga atmosferă. Majoritatea tablourilor sale înfăţişează obiceiuri străvechi din viaţa satului sau ciclul vieţii redat în scurgerea zilelor şi anotimpurilor, opera sa fiind o adevărată monografie pictată a aşezării natale.

Între anii 1975 şi 1991 a scris şi un jurnal, o cronică a Ghiladului, locul în care şi-a petrecut cea mai mare parte a scurtei sale vieţi. În ciuda studiilor sumare, n-a dispreţuit niciodată cultura iar întrebările pe care şi le punea cu privire la rostul vieţii, cugetările sale profunde asupra adevărurilor acesteia, aşa cum răzbat din paginile jurnalului său, dezvăluie o sensibilitate cu totul deosebită.

Iritat de ipocrizia regimului

Singurul orgoliu pe care-l avea era cel al artistului, dar era convins că nimeni nu îl înţelege şi tânjea după sănătate şi fericire, pe care le considera cea mai mare bogăţie. În 1978, când a vizitat expoziţia naţională de pictură naivă de la Arad şi a cunoscut alţi artişti naivi deja celebri, şi-a dat seama că şi pictura lui e frumoasă. Era iritat de ipocrizia regimului, care vorbea de obiceiurile şi datinile ţărăneşti, dar interzicea sarbatoarea Crăciunului, nu-i permitea să-şi vândă lucrările străinilor, pentru a le face cât mai cunoscute, aşa cum se întâmpla cu cele ale pictorilor naivi sârbi, care deveniseră renumiţi peste hotare.

După 1989, când putea vedea mai multe la televizor, vorbea de teama de privatizare, remarcând: „Va trebui să treacă mult timp până când va dispare furtul şi lenea de a nu lucra şi a trăi pe spinarea altuia. Asta a adus comunismul la noi. Comunismul l-au făcut nişte minţi întunecate, nişte mujici care s-au adunat în cete de vagabonzi fără căpătâi, care au făcut pe comuniştii vrând să fie egali cu cei înstăriţi. Vagabonzilor le-a convenit, că nu pierdeau nimic…”.

Plecat înainte de vreme

Starea sa de sănătate s-a agravat după cutremurul din 1991, când casa părintească a ajuns aproape o ruină şi au fost nevoiţi să stea într-un cort, în curte. Etnograful Aristida Gogolan i-a organizat atunci o expoziţie cu vânzare, pentru a-l ajuta să obţină banii necesari pentru repararea casei. A fost vizitat şi de Petre Roman, pe atunci prim-ministru, care i-a facilitat organizarea unei expoziţii la Paris. Noul stimulator cardiac de care avea nevoie a sosit însă prea târziu, după ce inima lui a încetat să mai bată, înainte de a împlini 46 de ani.


La Ghilad, în faţa primăriei, s-a dezvelit, în urmă cu zece ani, un bust al pictorului naiv Viorel Cristea.

A pictat peste 500 de tablouri, dar de multe dintre ele nu se mai ştie nimic. Secţia de etnografie a Muzeului Satului Bănăţean deţine câteva dintre acestea iar alte câteva au ajuns la biblioteca din Ciacova. Foarte multe lucrări au fost dăruite prietenilor, rudelor din sat sau unor critici de artă iar altele se află în străinătate, în SUA, Canada, Germania, Potugalia, Italia, Elveţia, Franţa sau Grecia.

Surse foto: paginidecultura.ro, banaterra.eu, ciprianchirileanu.blogspot.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.