În 4 ianuarie, ultima zi de mandat a guvernului tehnocrat, Ministerul Culturii a trimis la UNESCO dosarul “Peisajul Cultural Minier Roșia Montană”, pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial.
Așezarea minieră Alburnus Maior, cea mai veche din România, a fost întemeiată de împăratul Traian pe un deal din apropierea actualei comune, dar zona era cunoscută și de daci, care exploatau aici aur și argint. În timpul stăpânirii romane, când în capitala imperiului a fost dusă o imensă cantitate de aur și argint, la Alburnus Maior se afla cel mai important centru de extragere a metalelor prețioase de la nordul Dunării de Jos. Noi galerii au fost deschise în timpul stăpânirii habsburgice iar la începutul secolului XX s-au extras din mine sute de kilograme de aur şi argint, exploatarea metalelor prețioase atingând cel mai mare profit în anii interbelici. Minele au fost naționalizate în 1948, dar exploatarea cu o tehnologie necorespunzătoare în timpul regimului comunist a dus la falimentarea celui mai mare și valoros zăcământ din Europa.
În 2006, când a fost închisă ultima mină, statul estima că la Roşia Montană mai există în jur de 30 de tone de aur dar expertizele făcute de canadieni arată că s-ar mai găsi câteva sute de tone de aur şi 1.400 de tone de argint.
Controversatul proiect româno-canadian de exploatare a minereului de aur şi argint de la Roşia Montană la suprafaţă, prin cianurare, nerentabil pentru statul român şi cu riscuri pe termen lung, a stârnit numeroase proteste ale societăţii civile și a blocat atât oportunităţile turistice ale aşezării cât şi alte ocupaţii specifice zonei. În luna ianuarie a anului trecut, fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, a închis lucrările de exploatare la Roşia Montană și a interzis orice intervenție asupra zonei. Totodată, așezarea, scoasă ilegal de pe lista monumentelor istorice, a redevenit sit istoric de importanţă naţională pe o rază de doi kilometri, iar centrul cultural minier Roşia Montană a fost înscris în lista indicativă a României pentru patrimoniul mondial UNESCO, acesta fiind primul pas procedural pentru includerea pe listă.
Comunitatea științifică națională și internațională a susținut acest demers, iar societatea civilă a adunat peste 10.000 de semnături pentru finalizarea lui. Încă din anul 2011, Comisia Națională a Monumentelor Istorice a recomandat ministerului includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO, valoarea sa excepțională fiind recunoscută și de ICOMOS, organismul consultativ al UNESCO. Acest bun cultural de importanță universală se află pe lista celor mai periclitate șapte situri din Europa și a celor mai periclitate din lume.
În momentul de față, România are în lista patrimoniului mondial UNESCO bisericile cu pictură exterioară din Moldova, mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orăștiei, cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și Delta Dunării. Decizia finală în privința Roșiei Montane va fi luată de Comitetul Patrimoniului Mondial, în baza evaluării dosarului depus, până în luna iulie 2018.
