Lordul muzicii folk românești, Mircea Vintilă, a revenit în Timișoara cu un concert care a avut loc joi seara la Capcana, evenimentul care a avut ca motto „50 de ani de carieră a artistului“ fiind unul care a provocat multă bucurie în rândurile spectatorilor. Timp de mai mulţi ani, Mircea Vintilă a făcut parte din Pasărea Colibri, dar a editat şi câteva materiale solo printre care „Madama de Pică” şi „Operă şi operete”.
Cunoscut drept „lordul muzicii folk româneşti“, artistul are parte de o sumedenie de fani în oraşul nostru. Înaintea recitalului care a avut parte de aplauze furtunoase și care a conținut și o video proiecție emoționantă cu Florian Pittiș, am realizat un interviu alături de Mircea Vintilă.
– Sunteți înaintea concertului care aniversează 50 de ani de carieră. Cum vă amintiți acum de începuturi și de muzica folk din acele vremuri?
– Am urcat pe scenă în 1968 la Casa de Cultură a Studenților din București, Grigore Preoteasa. Într-o duminică dimineața. Era un cenaclu studențesc. La prima ședință a cenaclului a cântat Mircea Florian. În duminica următoare am cântat eu. Muzica folk a acelor vremuri….folk era un cuvânt acceptat. Îi deranja acel K din cuvânt. Totul a plecat de la protest – song cu multe frământări. Cu niște cuvinte care spuneau foarte multe. A fost o perioadă de aur, folkul a plecat dintr-un mediu studențesc. Nivelul de cunoștințe era ridicat.
– Despre folkul din zilele noastre ce părere aveți?
S-au întâmplat multe lucruri. E bine să cânți, e frumos să faci asta, dar trebuie să ai și un cântec. Trebuie să ai o linie melodică frumoasă și un text asemenea.
– La spectacolele susținute de dumneavoastă vin mulți tineri. Vă motivează acest fapt?
– Este impresionant că vin copii la spectacolele mele. Interesant este că mulți redescoperă muzica, poate nu sunt mulțumiți cu ce se întâmplă în plan muzical în zilele noastre. Vine lumea și îmi cere să cânt Constantin și Viorica….nu poți să nu le cânți. Nu m-am plictisit să cânt aceleași melodii, chiar dacă le-am cântat de mii de ori. Recent, de sărbătorile de Paște, am cântat melodia Mielul într-o variantă nouă, alături de colegii mei din trupa Brambura. Altfel orchestrată. Nu poți să stai doar în cântecele vechi.
– Când ne putem aștepta la un album nou semnat Mircea Vintilă?
Mulți mă întreabă asta. Când voi scoate volumul doi din Opere și operete. Ne-am gândit să facem un disc cu cântece vechi reorchestrate și cântece noi. Alții spun să cânt doar piese noi. Mă gândeam să scoatem un vinil. Vom vedea.
– Care este opinia dumneavoastră visavis de spectacolele cu intrare liberă?
Am cântat mai demult în piețe publice. La început erau bune aceste spectacole. Venea lumea cu mare bucurie. Dar acuma se cântă mai mult în cluburi. Despre spectacolele cu intrarea liberă….sunt mai degrabă ghiveci cu intrarea liberă. Mulți dintre cei care sunt acolo sunt interesați doar să mânânce mici. Fac rău aceste spectacole. Pentru o trupă sau un artist este important un recital. Să pui un afiș, un bilet, asta e important.
– Ați colaborat cu Alexandra Ușurelu și cu Olly of Queens.
Cum s-au născut aceste colaborări?
Colaborarea cu Alexandra Ușurelu s-a născut pur și simplu. De la mine a plecat. Am ascultat-o și mi s-a părut interesantă. Ne-am întâlnit cu Bobby Stoica, soțul ei și după aceea am tras pasajul meu. Foarte frumoasă este și piesa Batiscaf cu Olly of Queens. Colaborările astea nu au scop de marketing, pur și simplu s-au născut…..
– Ce părere aveți de revirimentul Cenaclului Flacăra?
Cenaclul Flacăra a fost o perioadă extraordinară la început. Până în 1977. După…n-a mai fost perioada de creație. S-a ieșit pe stadioane și s-a perindat multă lume. Acum, aceste spectacole sunt organizate de Andrei Păunescu și au succes, lumea vine la spectacole…
– Pentru acest an ne putem aștepta la ceva nou semnat Mircea Vintilă?
Anul acesta nu voi lansa album nou. Dar, voi lansa încă un cântec în luna septembrie. E o lună foarte bună pentru lansări. Vine lumea din concediu, începe școala și lumea e bucuroasă.
Foto: Mihaela Dan