Ediția din acest an a festivalului Simultan s-a încheiat sâmbătă seara la Comenduirea Garnizoanei Timișoara, după șapte zile în care spectatorii au avut parte de o serie de evenimente interesante. Desfășurată sub genericul „UNSEEN“ ediția din acest an a manifestării a punctat modul în care artiștii răspund provocărilor majore ale zilelor noastre.
Unul din evenimentele care au reușit să capteze atenția publicului din cadrul festivalului din acest an a fost o masă rotundă desfășurată sub genericul „UNEARTHING +/- ’89“, în cadrul căreia s-a discutat despre o posibilă definiție a termenului „experimental“ în artă.
Evenimentul a fost prezentat de Asociația Jumătatea plină în parteneriat cu Simultan și a făcut parte dein proiectul „Unearthing the music, sound and creative experimentation in nondemocratic Europe“.
„Timișoara are o istorie aparte în avagardă. Aici au apărut o serie de curente alternative. De exemplu, o primă trupă punk care a apărut în 1978, alcătuită din niște elevi sârbi care au ascultat Pekinška Patka și au început să-i copieze. Au fost multe acțiuni din categoria experiment și avangardă, încă din anii 70. A fost un nucleu la clubul de la ARLUS, unde a existat primul club de jazz din oraș și unde s-au dus și cei pasionați de cinema. Filmele experiemntale realizate de tinerii cineaști erau prezentate cu muzică live și cu happening-uri spontane. Exista acolo o încăpere să- spunem secretă în care ajungeai deschizând o ușă de dulap. Eugen Eliu cânta acolo la chitară bass în timp ce se proiecta un film, Au fost multe episode acolo, la limita anarhiei. Termenul de alternative a avut un rol mare în formarea generațiilor și în constituirea unui climat cultural și artistic special în Timișoara. Înainte de 1989 oamenii se retrăgeau într-o lume a lor și ascultau muzică. Pe noi, în Timișoara, nu ne-a prins îndoctrinarea autorităților din acea vreme fiindcă aveam ferestrele larg deschise spre vest“, a spus Mimo Obradov, jurnalist, editor de programe de radio și televiziune în limba sârbă și română și doctorand la UVT, la Facultatea de științe politice, filosofie și arta comunicării cu lucrarea intitulată ”Rolul culturii alternative în rezistența la îndoctrinare”.
„Studiind documente de arhivă și realizând o serie de interviuri am ajuns la concluzia că înainte de 1989 exista un fel de sfidare și de distanțare a tinerilor de ideologia oficială din acele vremuri. Scena rock timișoreană era cea mai proeminentă din țară, având bineînțeles proximitatea occidentului. Între autoritățile vremurilor și cei care activau în curente experimentale nu exista un antagonism. După cum spunea și Mimo Obradov, rockerii nu erau nici interziși și nici acceptați. După 1989 cenzura a diispărut… s-a câștigat mult pe de o parte, dar s-a și pierdut. În ceea ce privește viitorul muzicii… perspectivele sunt sumbre. Muzica se face în comun, se împărtășește. Nu se compară experiența de a merge la un concert cu recitalurile online“, a spus Emanuel Copilaș, colaborator ocazional al revistelor „Observator Cultural”, „Cultura”, „Timpul” și al platformei CriticAtac.
„Eu am cântat în formația de punk Terror Art timp de șapte ani, am stat în străinătate și după ce m-am întors în țară mi-am dat seama că în vremurile noastre ne simțim mult mai însingurați și că mi-e dor de găștile alea care existau mai demult. Una din probleme este că în anii 2000 găștile au dispărut pur și simplu. A dispărut total o mișcare. Nu sunt atât de pesimist în ceea ce privește prezentul. Nu ar trebui să plângem după moartea punk-ului ci după moartea unui tip de atitudine, de revoltă“, a spus Mihai-Laurențiu Fuiorea, doctorand la Facultatea de Filosofie din București, care a fost totodată membru fondator al trupei Terror Art.
La această masă rotundă au mai participat Andra Nikolayi și Octav Avramescu.
De-a lungul celor șapte zile din Simultan-ul anului 2020 spectatorii au avut parte de experimente video și sonore despre sensul şi potenţialul artei în contextul pandemiei, alături de artişti multimedia din peste 50 de ţări, în program fiind incluse proiecţii de artă video, live performance-uri sonore şi audiovizuale și programe speciale, realizate în colaborare cu diverse instituţii culturale.
