Cu prilejul deschiderii oficiale Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, pavilionul Isho găzduiește expoziția artistei Liliana Mercioiu Popa, un nume reprezentativ pentru scena de artă contemporană din Timișoara. Intitulată, „Linia (de conduită), trăsătura (de caracter) și punctul (de vedere)”, care va avea vernisajul în 18 februarie, la ora 18:00, și va fi deschisă pentru public până în 18 martie, de luni până vineri, între orele 17:00 – 19:00. În zilele deschiderii, din 17 până în 19 februarie, programul de vizitare va fi între orele 15:00 – 19:00. Activitățile dedicate publicului vor avea loc în fiecare zi de joi, printr-o serie de dialoguri, publicul urmând a fi implicat pe mai multe planuri, pe toată durata expoziției.
„Lucrările care alcătuiesc această expoziție fac parte din serii recente, desene și picturi, dar și intervenții directe în spațiul expozițional prin care Liliana Mercioiu Popa abordează estetica ornamentului ca o estetică naturalistă – bazată pe mecanisme biologice sensibile mai ales la configurațiile formale de receptare a mediului înconjurător. Lucrările sale au un puternic coeficient obsesiv și hipnotic datorită sau în ciuda rigorii și disciplinei pe care le induc. Artista propune o nouă perspectivă – punând în dialog două moduri aparent rivale de a înțelege și apoi de a retranscrie realitatea, cel al matematicii moderne, prin conceptul de automate celulare, adică o rețea regulată de <«celule», fiecare conținând o «stare» aleasă dintr-un set finit și care poate evolua în timp, in principiu orientată spre viitor, și cel al țesăturilor tradiționale, strâns legate de contextul familiei sale și considerate mai arhaice. Punctele de întâlnire dintre ele reprezintă pentru ea necesitatea de asumare de către societate a concilierii tehnologiei cu natura și dorința de a flexibiliza perspectivele asupra lumii pentru a incita la transformări posibile. Astfel, Liliana Mercioiu Popa ne oferă, prin conjuncțiile dintre cele două limbaje (automatele celulare și limbajul ornamental al țesăturilor tradiționale), o abordare mai directă a vibrației, ritmicității și ciclicității naturii, a relațiilor de interdependență cu mediul înconjurător și a jocului perpetuu autogenerativ al vieții (al celulelor) care ne privește pe noi toți. Faptul că anumite practici, cum ar fi țesutul și ornamentația populară, nu exclud gândirea matematică și rațională, permițând în același timp o concepție simbiotică a omului și a naturii, indică faptul că rațiunea nu trebuie să devină un obstacol în alegerea acelor dovezi de percepție a lucrurilor care ne pun în continuitate directă, primară și organică cu natura” este succinta caracterizare făcută expoziției de curatorul acesteia, Ami Barak.
Liliaana Mercioiu Popa trăiește în Timișoara și s-a făcut remarcată prin participarea, în 2015 și 2019, la Bienala Internațională Art Encounters și mai recent cu o expoziție personală notabilă la Muzeul Național de Artă Contemporană București, dezvăluind o artă diversă care vine ca „o continuare logică a unui capitol al istoriei artei care este abstracția geometrică”.
La rândul ei, Liliana Mercioiu Popa spune despre propriile lucrări: „Prin apropierea mea de țesăturile și ornamentica tradițională (acum vreo doi ani) doream să exprim ceva din apropierea organică de natură pe care acestea le ofereau, prin materialele utilizate care erau organice, vopsite natural, procesate direct de către corp, în relație cu desfășurarea ciclică a naturii (iarna) etc.
Ornamentica aducea și ea un joc al culorilor într-un grid, într-un mod care mi se părea autogenerativ (formele derivă unele din altele), continuu, precum pulsația vieții în natură. Aceste observații le-am valorificat și în seriile anterioare de lucrări, aflate în vechiul atelier. La descoperirea invenției lui Neumann, numită cellular automata, ce poate simula prin calcul matematic computațional o varietate de sisteme din lumea reală, inclusiv cele biologice și chimice, am fost surprinsă de corespondențele vizuale ce se crează cu structurările de forme din țesăturile și cusăturile tradiționale, ceea ce presupune existența unui substrat matematic destul de complex, dar realizat organic, intuitiv, natural. Particularitatea automatului lui Neumann este că se autocopiază, a fost creat pentru a face copii ale unei configurații inițiale foarte complexe. El pornise de la ideea de a construi niște mașini care să se multiplice singure, producând totodată condiții de viață similare cu cele de pe Pământ, pe alte planete, care să ducă la apariția spontană a vieții. În prezent automatele celulare se folosesc în mai multe domenii precum geologia, pentru a se explica, de exemplu, cum se modelează forma bazinelor râurilor și deltelor, sau în biologie prin descoperirea modului cum se formează modelele de pe corpul animalelor, precum la scoici, pești sau zebre. Pentru mine abordarea aspectelor ecologice în acest demers se justifică din perspectiva unor exemple de practici care ne pun în continuitate cu natura, nu în contradicție, ceea ce prin evoluția științei și tehnologiei s-a întâmplat în multe cazuri, ducând la Antropocen. Am dorit totodată, prin alăturarea acestui exemplu al automatelor celulare, să arăt și exemple ale folosirii lor și în sens benefic, pentru înțelegerea, și astfel, conservarea vieții.”
Expoziția este organizată de asociația T-act și beneficiază de parteneriatul cultural al fundației Art Encounters și de susținerea Facultății de Arte și Design din Timișoara și al Civitronic SRL.
