Membru de vază al PSD Timiş, Nicolae Oprea a devenit cunoscut în viaţa publică încă din anii ’90, când a fost şeful Direcţiei Agricole Timiş şi şi-a atras simpatia jurnaliştilor acreditaţi la respectiva instituţie, mai ales graţie mieilor pe care îi împărţea cu mărinimie de sărbătorile pascale. Absolvent al Facultăţii de Drept Economic şi Administrativ din Sibiu şi apoi a Facultăţii de Ştiinţe Economice, Nicolae oprea a fost repartizat în judeţul Mehedinţi dar după scurt timp a venit la Timişoara, pentru a fi aprope de familia sa. A lucrat la consiliul popular, dar în vara anului 1989 s-a transferat la Cooperativa Dinamo „pentru că nu-mi mai plăcea cu partidul” iar astăzi îşi aminteşte de anul petrecut acolo ca fiind „cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea”.
Din 1990 a ocupat mai multe funcţii juridice la Direcţia Agricolă, unde mai lucrase cu câţiva ani înainte, iar în 2001 a fost numit director general al direcţiei, până în 2005, când „am fost obligat să demisionez”. A fost angajat în următorii patru ani la firma fiului său, Diamix SRL, înfiinţată în 2002, unde este acum administrator. Firma Diamix SRL, care are ca obiect de activitate „comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi, tutun”, merge însă în pierdere, mai ales de când vestita afacere a economatelor şi-a pierdut din anvergură, aşa încât nici ultimul magazin de acest tip, de la Ghiroda, nu mai aduce vreun profit. Este membru fondator al Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş, înfiinţată în anul 2001, unde îndeplineşte funcţia de secretar executiv iar după câştigarea fotoliului de preşedinte CJT de către pesedistul Titu Bojin, Nicolae Oprea a reapărut în administraţia judeţeană, devenind consilier la cabinetul preşedintelui pe probleme de agricultură şi administraţie. El ocupă şi acum un loc important în ierarhia de partid, fiind membru în biroul judeţean Timiş al PSD.
S-a implicat şi în procesul de înfiinţare a camerelor agricole – organisme private menite să apere interesele fermierilor şi să preia o mare parte din atribuţiile direcţiilor agricole. Împreună cu Viorel Matei, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice, Oprea intenţionează să candideze la alegerile pentru colegiul judeţean al camerei timişene dar cum acestea au fost amânate, consilierul preşedintelui CJT a acuzat fosta guvernare că a blocat acest proces din interese politice. Teoretic cel puţin, Nicolae Oprea e foarte implicat în problemele agriculturii timişene şi deplânge soarta vitregă a celor din mediul rural.
Nicolae Oprea deţine în satul Alioş 9 ha teren agricol pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate încă din 1991, o jumătate dintr-un imobil de 65 mp în Timişoara şi un autoturism Volkswagen, an de fabricaţie 2000. Potrivit declaraţiei de avere, anul trecut a câştigat 12.960 lei ca secretar al Asociaţiei Producătorilor de Cereale, terenul de la Alioş pe care l-a arendat i-a adus un venit de 2.900 lei iar soţia sa a totalizat un câştig de 6.600 lei.
Reporter: Ce v-a determinat să acceptaţi oferta preşedintelui CJT de a ocupa postul de consilier personal?
Nicolae Oprea: Mă cunosc de peste 25 de ani cu preşedintele CJT, Titu Bojin, chiar dinainte de ’89, când el era primar la Remetea, dar ne-am apropiat mai ales după ce am venit la Direcţia Agricolă, în vara anului 1990.
Am avut o relaţie foarte bună şi de aceea sunt acum consilierul său pe probleme de agricultură şi relaţii cu primăriile.
Reporter: Ce legătură există între consiliul judeţean şi agricultură?
Nicolae Oprea: Relaţia CJT este în primul rănd cu agricultorii, cu oamenii de la ţară, pentru că multe probleme ale acestora au legătură cu primăriile. Sub autoritatea fiecărui consiliu judeţean există câte o cameră agricolă care oferă consultanţă în domeniu şi direcţia de prestări servicii, care a preluat atribuţiile fostului Proplant pe linie fito-sanitară.
Reporter: Ce v-a nemulţumit cel mai mult după ce aţi început activitatea de consilier?
Nicolae Oprea: Eu sunt un om activ, aici am observat că primul răspuns al funcţionarului public este „NU”, este un negativism şi o lipsă de implicare totală. Când vine cineva cu o problemă trebuie să ai decenţa şi să spui: lasă-mă să analizez, cu legile pe masă. Să văd în sertarul lui actele, normativele, şi când omul are o problemă să-i dai un răspuns legal. Când îi spui „nu” din start, nu se poate, vorba bună aduce mult. Cred că în şase luni, de când sunt aici, am reuşit să schimb lucrurile astea în proporţie de 5%.
Reporter: Care sunt principalele proiecte pe care le aveţi şi vreţi să le puneţi în practică?
Nicolae Oprea : În primul rând, vreau să existe o mai bună comunicare cu toate primăriile, indiferent de culoarea lor politică, să fie relaţiile mult mai bune. Multe din ele nu au o serie de servicii, nu au oameni specializaţi pe diferite domenii, nu au asistenţi agricoli, prin oamenii pe care îi avem noi în judeţ încercăm să asigurăm asistenţă de specilitate, pe probleme de agricultură şi administraţie, în general. Oamenii au multe neclarităţi în legătură cu APIA, cu OCPI, cu Direcţia Agricolă, dar şi cu alte probleme, din care unele pot fi rezolvate de serviciile noastre de specialitate. Primim multe scrisori şi reclamaţii din mediul rural, mulţi s-au adresat primăriilor dar problema lor ori nu s-a rezolvat, ori nu s-a ţinut cont de situaţia reală, ori nu sunt de competenţa locală, ori n-au primit nici un răspuns. În al doilea rând, am grijă ca preşedintele să fie informat pe capitole de probleme, despre principalele probleme cu care se confruntă oamenii, şi despre relaţia mea cu celelalte instituţii ale judeţului în a căror competenţă intră soluţionarea acestor probleme.
Reporter: Cum se desfăşoară o zi de lucru?
Nicolae Oprea: Dimineaţa, când m-am sculat, trebuie să ridic nişte haltere, fac asta de mulţi ani dar de când am îmbătrânit sunt mai mici, apoi vin pe jos la slujbă, din zona Matei Basarab, sau dacă nu, sigur mă întorc acasă pe jos. După 8 sunt la slujbă, de la 8,30 încep telefoanele, oameni cu tot felul de probleme, pe unele reuşesc să le rezolv pe loc. N-a fost zi să nu văd la uşa preşedintelui 30-40 de oameni şi de la el mulţi vin la mine. Nu e zi fără trei-patru scrisori şi în maximum zece zile omul primeşte răspuns. Nu merg în judeţ cât aş dori, acolo prima durere a primarilor sunt banii, personalul de la primărie şi relaţiile cu instituţiile statului, tot mai mulţi sunt interesaţi de locuri de muncă.
