Cunoscutul pedagog şi scriitor Constantin Diaconovici-Loga (1770-1850) aparţine generaţiei cărturarilor bănăţeni care şi-au dedicat rodnica activitate în primul rând pentru emanciparea culturală a românilor din această provincie.
Români din Tismana cu nume slavizat
Informații despre originea familiei sale există din1737, când diaconul Vasile Loga din Tismana s-a aşezat cu încă 50 de familii de români la Srediştea Mare, lângă Vârşeţ. Istoricul bănăţean N. Tincu Velea spune că acesta ar fi fost cărturar şi zugrav şi a propus ca în şcoală să se înveţe şi această meserie, mai mulţi elevi ai săi, printre care şi fiul său Georgiu, devenind, deopotrivă, cărturari şi zugravi: „Dintre învăţăceii Diaconului Loga au urmat aici ca dascăli şi au învăţat pe prunci româneşte şi sârbeşte până către capătul veacului al XVIII-lea”. Doi dintre urmaşii săi, Georgiu şi Eustaţiu, sunt pomeniţi a fi fost preoţi în comuna natală dar cel mai de seamă urmaş al său a fost vestitul dascăl Constantin Diaconovici-Loga, născut la 1 noiembrie 1770 în Caransebeş, al cărui nume a fost slavizat de biserica sârbă.
Dascăl la Preparandia din Arad
Viitorul dascăl şi-a făcut studiile gimnaziale la Lugoj şi a studiat dreptul la Pesta. Încă din studenţie s-a străduit să susţină cauza naţională a românilor, reuşind să impună limba română în biserica greco-ortodoxă din Pesta, unde a fost cel dintâi învăţător şi cantor. După înfiinţarea Preparandiei din Arad, a fost numit profesor al noii şcoli pedagogice, unde timp de 18 ani, a predat gramatică română dar şi sârbă pentru elevii sârbi din Banat, pedagogie, metodică sau tipicul cântărilor bisericeşti, aducându-şi o contribuţie majoră la renaşterea şcolii româneşti din Banat, în ciuda nemulţumirii autorităţilor maghiare şi ale bisericii sârbe.
Director de școli românești în zona regimentelor grănicerești
În 1831 a fost numit director al şcolilor româneşti din regimentul romano-banatic, unde şi-a continuat misiunea pedagogică începută la Arad: „ …am socotit şi am făcut un plan spre întocmirea şcoalelor preparande şi aicea pentru luminarea învăţătorilor milităreşti, care plan şi cerere a mea înaltul consiliu orăşenesc de curte, cu părintesc braţ primindu-l şcoala preparandă din Caransebeş în 12 Februarie 1832 în al 40-lea an al împărăţiei lui Francisc I, împărat al Austriei introdusă, prin următoarele resoluţii a o întări bine a voit…”.
În şcoala pe care a întemeiat-o şi al cărei profesor şi director a fost, doar el preda românilor şi sârbilor în ambele limbi, căutând să dea viitorilor învăţători o cât mai bună pregătire. A înfiinţat şi un curs suplimentar, numit „normă”, care dura şase săptămâni şi se ţinea în timpul vacanţei şi pe care învăţătorii erau obligaţi să-l frecventeze pentru a-şi împrospăta cunoştinţele. Cunoscător al principiilor celebrului pedagog Pestalozzi, C.D. Loga a căutat să le răspândească şi în Banat şi a scris, la rândul lui, mai multe cărţi, atât pentru şcoli cât şi pentru marele public.
Preocupări pentru o limbă cultă și unitară
Din scrierile sale răzbate aceeaşi preocupare pe care au avut-o toţi marii cărturari ai vremii, aceea de a contribui la purificarea limbii şi la stabilirea unor reguli pentru a avea o limbă română cât mai cultă şi unitară. Pentru elevii săi cărora le preda gramatica, Loga a scris „Ortografia sau Drépta scrisoare” şi „Gramatica românească”, ambele publicate la Buda, în 1818 şi 1822 şi, după propriile sale mărturisiri, alte cărţi didactice, care însă nu s-au păstrat. Este autorul mai multor cărţi cu caracter religios, de mare folos, căci serveau cântăreţilor bisericilor, şi a lăsat un manuscris de 160 de pagini, intitulat „Istoria Românilor de la zidirea Romei până la înjugarea Ţarigradului de Turcu sau până la anul 1543”.
Scrierile sale demonstrează că a fost, deopotrivă, un cărturar şi un pedagog înzestrat cu har, al cărui stil este litarar şi se remarcă prin limpezime. Cărţile sale religioase, pentru care a plătit cu propria sa casă ajungând sărac lipit pământului au circulat atât în Ardeal, cât şi în Ţara Românească şi Moldova, căci aşa cum spune chiar autorul lor, au fost scrise „pentru luminarea tuturor românilor ori unde se află sub soare”, răspândirea acestora arătând, deopotrivă, incontestabila lor valoare şi fiind un semn al conştiinţei naţionale, un principiu care l-a călăuzit pe C.D. Loga de-a lungul întregii sale vieţi. S-a săvârşit din viaţă la Caransebeș, în 12 noiembrie 1850, lăsând în urmă o insemnată şi neîntreruptă activitate pentru emanciparea culturală a românilor bănăţeni.
Foto: wikipedia, aradon
