Cultura nu bate la uşă

Printre multele idei ale oficialităţilor (inclusiv ale edilului şef al Timişoarei) se numără şi cea conform căreia gusturile muzicale ale cetăţenilor cu buletin de oraş trebuiesc „culturalizate“. După ce anul trecut de Ziua Timişoarei aceştia au decis că e timpul să ne răsfăţăm urechile cu nimeni alta decât Inna, pentru acest an, aceiaşi vajnici apărători ai valorilor morale din această regiune au născocit un festival internaţional de jazz care va avea loc în buricul târgului. Încă nu se ştie pe cine vor să aducă în acest an de Ziua Timişoarei, dar nu m-ar mira deloc să fie vorba de un nume ceva mai „cultural“ de această dată.

Revenind la Jazz TM, ideea cu intrarea liberă, pentru toată lumea, alimentează „filmul“ oficialităţilor care decretează că prin asemenea manifestări, gusturile timişorenilor vor fi pervertite spre muzica „serioasă“. Un alt episod din aceeaşi epopee cinematografică include diversele spectacole ale Filarmonicii în spaţii neconvenţionale. Având în vedere că o sumedenie de timişoreni au căscat gura la asemenea chestii, se induce ideea conform căreia asemenea acţiuni au un impact larg asupra maselor.

Desigur, orice om normal la cap şi a cărui timpane nu consumă de regulă salam, e de acord cu ideea că aceste acţiuni sunt cât se poate de OK la capitolul educaţie. Avem nevoie de aşa ceva, dar educaţia ar trebui să pornească de pe alte paliere, poate chiar din şcoală. Degeaba „converteşti“ doi, trei posesori de buletin de Timişoara cu Richard Bona şi Macy Gray „pe gratis“, dacă după acest concert peisajul în care se regăsesc e la fel de sălbatic. Degeaba aduci filarmonica pe Bega şi faci evenimente frumoase, dacă după ce omul pleacă de la faţa locului, aruncă aceleaşi seminţe pe jos şi îşi bate la fel de dedicat nevasta şi pruncul.

Cultura se bagă sub uşă. Ea nu bate la uşă şi spune „am venit să vă luăm“. N-o să-i deschidă nimeni. Pulsul cotidian de zi cu zi nu puşcă defel cu liniile astea trasate de oficialităţi pentru educarea maselor. Mi-aş dori foarte mult să greşesc şi peste vreo doi, trei anişori, marea majoritate a timişorenilor să fie fani înrăiţi jazz, iar din cauza cererii mari să se mai construiască încă trei filarmonici la Timişoara. Să devenim capitala culturală a întregii lumi şi fiecare al doilea timişorean să petreacă cel puţin trei ore în fiecare seară „fixat“ pe TVR Cultural. Să exportăm genii pe bandă rulantă şi să fim buricul Pământului. Deocamdată, pentru oamenii care ştiu să-şi deschidă ochii şi care nu trăiesc într-o realitate paralelă, peisajul e complet diferit. Iar „filmul“ acesta al autorităţilor ar trebui susţinut cu multe alte acţiuni care nu implică neapărat termenul de cultură, ci feeling-ul acela de „cei şapte ani de acasă“, pe care se pare că mulţi dintre timişoreni l-au cam pierdut.