După ce regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, şi-a stabilit reşedinţa regală la Timişoara pentru opt ani de zile făcând oraşul cunoscut în Europa centrală şi occidentală, faima acestuia a sporit şi mai mult în primele decenii ale secolului al XV-lea, când florentinul Filippo Scolari, vestit condotier cunoscut şi sub numele de Pippo Spano, a primit de la regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, titlul de comite de Timiş. Numirea a avut loc probabil în toamna anului 1404 iar autoritatea comitelui s-a întins şi asupra celorlalte ţinuturi bănăţene.
În slujba regelui Sigismund
Născut în 1369 într-o familie nobiliară din Toscana, Filippo Scolari a făcut studii de contabilitate şi, foarte tânăr, a ajuns la Buda, într-o călătorie comercială. După ce a descoperit şi dovedit unele înşelăciuni financiare ale unor funcţionari ai cancelariei episcopale, a devenit un protejat al arhiepiscopului de Esztergom şi, curând, a ajuns în serviciul regelui Sigismund de Luxemburg, căruia i-a fost credincios până la moarte, devenind unul dintre cei mai de seamă sfetnici ai acestuia. După ce i s-a încredinţat paza hotarelor regatului maghiar între Severin şi Belgrad şi a purtat numeroase lupte cu turcii, stăvilind incursiunile de pradă pe care aceştia le făceau la nordul Dunării, a devenit, în 1408, membru fondator al Ordinului Dragonului, un corp de elită cavaleresc fidel coroanei maghiare, fiind printre primii decoraţi de rege cu această distincţie.
Personalitate europeană
A devenit un diplomat de renume la nivel european, contemporan cu oameni de seamă ai vremii, precum Vladislav Iagello, Ian Hus, Mircea cel Bătrân, Mahomed I, a participat la evenimente importante, precum ceremonia de încoronare a lui Sigismund ca împărat al Sfîntului Imperiu Roman de Naţiune Germană, primirea împăratului bizantin Ioan al V-lea Paleolog la curtea regală din Buda sau Conciliul de la Constanţa. Deopotrivă oştean de primă mărime, a purtat numeroase lupte cu turcii, punând în aplicare arta militară a condotierilor italieni, a condus campanii împotriva Veneţiei, a participat la războaiele husite, fiind considerat de mulţi biografi cea mai mare glorie militară a Florenţei. După ce a petrecut mult timp în ţinuturile româneşti, deprinzând şi limba „valachă”, după spusele istoricului oficial al Florenţei, Poggio Bracciolini, a susţinut originea latină a limbii române.
„Mica Florenţă”
Se spune că atunci când regele Sigismund de Luxemburg i-a dăruit lui Scolari castelul Timişoarei, atât acesta cât şi cetatea ajunseseră în paragină şi necesitau renovări masive.
Castelul s-a bucurat de o atenţie specială din partea comitelui, care s-a ocupat de refacerea acestuia, aducând meşteri şi artişti italieni, astfel încât, în scurt timp, a ajuns să rivalizeze cu reşedinţa regală de la Vişegrad. Lucrări de amploare s-au făcut şi în cetate, unde au fost ridicate noi edificii, au fost renovate cele vechi şi au fost refăcute zidurile de apărare ale cetăţii. Scolari a fost cel care a gândit un sistem militar defensiv în întregul Banat şi a refăcut centura cetăţilor dunărene cu constructori formaţi la şcoala italiană de arhitectură militară, în sistemul bastionar italian, eficient în luptele cu turcii. Pippo Spano şi-a creat o bibliotecă recunoscută în epocă, a fost un protector al artiştilor, muzicieni renumiţi au fost prezenţi la curtea sa, unde se dădeau banchete strălucite şi mese bogate pentru oaspeţii comitelui, aşa cum reiese din scene pictate, păstrate în Italia. La curent cu tot ce se petrecea la Florenţa şi păstrând legături trainice cu oraşul de baştină, Scolari a adus după sine mai mulţi membri ai familiei sale care au ocupat funcţii importante în regat, sculptori, ebenişti, arhitecţi, cunoscuţi umanişti şi învăţaţi italieni, medici, dar şi oameni de afaceri, meseriaşi şi negustori, au venit la Timişoara şi au contribuit din plin la înflorirea cetăţii Timişoarei. Din vremea lui Scolari s-a păstrat şi cel mai mare număr de documente al vreunui comite bănăţean iar în anii în care a administrat Banatul, 27 de tineri au plecat la studii universitare în Europa.
Împreună cu vărul său, Andrea Scolari, ajuns episcop de Oradea, Pipo a promovat ideile umanismului italian în Banat, Bihor şi Transilvania. Signoria florentină îl numea „magnificul bărbat” şi „prea-iubitul cetăţean al Florenţei”, mulţumindu-i pentru protecţia oferită concetăţenilor săi în întreg regatul Ungariei şi socotindu-l unul din primii şase florentini ai tuturor timpurilor. Din păcate, ofensivele otomane au dus la distrugerea tuturor edificiilor şi operelor de artă realizate la Timişoara în anii în care cetatea a fost cârmuită de ilustrul condotier. Singura clădire care a rezistat ocupaţiei turceşti a fost castelul, refăcut însă în mai multe rânduri de-a lungul veacurilor.
Bolnav şi imobilizat la pat, Filippo Scolari s-a stins din viaţă în 1426 la Lipova, fiind înmormântat la capela pe care a contruit-o la Székesfehérvár. Multe din preocupările sale au fost continuate cu succes de discipolul său, Ioan de Hunedoara.
Foto: wikipedia.org
