Inginerul care a pus la punct compresorul motorului avionului IAR 80 s-a născut în județul Brașov, la Râșnov, într-o familie de țărani săraci. Ioan Vlădea a urmat clasele primare în localitatea natală, cu o întrerupere de un an din cauza războiului, și, în ciuda dificultăților materiale ale familiei, și-a continuat studiile la liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, pe care l-a absolvit în 1926.
Studiile universitare le-a urmat la Timișoara, la facultatea de electromecanică a Școlii Politehnice, pe care a absolvit-o în 1931 ca student al unor profesori deja iluștri, precum Valeriu Alaci, Plautius Andronescu și mulți alții. Sub conducerea profesorului Dimitrie Leonida, și-a susținut lucrarea de diplomă „Alimentarea cu energie electrică a orașului Brașov”, iar un an mai târziu, la recomandarea Politehnicii timișorene, a primit o bursă la Școala Tehnică Superioară din Aachen (Germania), pentru a se specializa în aerodinamică.
Specialist în industria avioanelor
Sub îndrumarea prof. dr. Hermann Starke și-a susținut la universitatea germană, în 1933, teza de doctorat cu tema „Despre influența fuselajului (gondolelor de motoare) asupra unor proprietăți aerodinamice ale aripii”, care a fost publicată la Sibiu în 1934 și în „Bulletin Scientifique de l’École Politehnique de Timișoara” în 1938.
Revenit în țară, a fost angajat la Industria Aeronautică Română Brașov, unde a lucrat ca proiectant la celule de avion, la mai multe tipuri de elice și la motoare de avion, punând la punct compresoarele de supraalimentare cu acțiune mecanică ale celor fabricate la Brașov. A fost inginer șef al serviciului de încercare a motoarelor și al celui de fabricație al motoarelor, și director adjunct al fabricii de reparat motoare de avion.
În primii ani care au urmat celui de-al doilea război mondial a fost șeful secției de reparat vagoane la fabrica de mașini și turnătorie „Dumitru Voina” din Brașov.
Ioan Vlădea, întemeietorul școlii timișorene de termotehnică
Invitat de prof. univ. Marin Bănărescu să țină cursul de motoare 
ușoare (de avion), Ioan Vlădea a acceptat să predea la Universitatea Politehnica. După ce a susținut examenul de șef de lucrări la disciplina Mașini termice pe care l-a predat timp de doi ani făcând naveta Brașov – Timișoara, în 1948 a fost numit profesor și șef al catedrei de Termotehnică nou înființate, disciplină fundamentală pentru pregătirea studenților de la secțiile Mașini termice și Material rulant, și s-a stabilit la Timișoara.
Șase ani mai târziu a fost atestat profesor la această disciplină, primind titlul de „Doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate.
Împreună cu colaboratorii săi, cărora le-a condus lucrările de doctorat și care au devenit, la rândul lor, cadre didactice la această catedră, Ioan Vlădea a reușit să întemeieze, la Timișoara, o adevărată școală de cercetare în domeniu. Pentru merituoasa sa activitate, în anul 1970 a fost distins cu titlul de „Profesor universitar emerit”, iar după pensionare a rămas profesor consultant în cadrul catedrei, conducând lucrări de doctorat până la sfârșitul vieții.
Cercetare și lucrări științifice
Munca sa de cercetare în domeniul industriei aeronautice a fost sintetizată în mai multe lucrări, precum „Calculul de rezistență al elicelor aeriene”, „Efectul giroscopic asupra elicelor aeriene” și „Compresorul motorului de avion”, lucrare care a fost distinsă în anul 1940 cu premiul „Adamachi” al Academiei Române și cu premiul I al Cercului Aeronautic Român. La Timișoara a elaborat mai multe cursuri universitare de termotehnică și a colaborat la lucrări de larg interes tehnic, a realizat traduceri de specialitate și a contribuit la Lexiconul Tehnic Român cu aproape 2.000 de expresii.
În 1953 a publicat lucrarea „Teoria și calculul turnurilor de răcire” și, în calitate de colaborator al Institutului de Studii și Proiectări Energetice și al Institutului de Cercetări și Modernizări Energetice, a lucrat la studiul turnurilor de răcire necesare termocentralelor, principala sa direcție de cercetare fiind domeniul schimbului de căldură și masă. A colaborat, de asemenea, cu Combinatul Siderurgic Reșița, în calitate de consilier tehnic, unde a realizat calculul termic și de rezistență a unui tip de motor Diesel și a suflantei de turbosupraalimentare a acestuia, iar la Combinatul Siderurgic Hunedoara s-a implicat în probleme privind valorificarea gazelor de furnal în turbine cu gaze.
Rezultatele cercetărilor din aceste domenii au fost publicate în peste 60 de articole apărute în reviste de specialitate ale Politehnicii din Timișoara, Academiei, reviste străine și în tratatul „Instalații și utilaje termice”. Pe lângă premiul Academiei și titlul de profesor universitar emerit, a fost distins cu Premiul I al Ministerului Învățământului și Culturii pentru lucrarea „Manual de termotehnică” (1963) și medalia Meritul Științific (1966).
Ioan Vlădea s-a stins din viață în 25 noiembrie 1976, la Timișoara și este înmormântat la cimitirul din Calea Șagului.
Surse foto: wikipedia.org
