În Timișoara, ca în toată România de altfel, societatea civilă funcționează din când în când. Atunci te trezești cu câte un comunicat semnat de o mare de asociații, comitete și grupuri care mai de care cu denumiri mai fistichii. În 99% dintre cazuri, societatea civilă, cum se autointitulează, se activează doar atunci când are un interes. Propriu, nu unul neapărat public, chiar dacă este invocat, cel din urmă, întotdeauna.
Așa se face că am avut demonstrații, marșuri și bătut asfaltul cu pet-uri pentru Roșia Montană la Timișoara, dar niciun activist care plângea că se distruge pădurea nu s-a dus să protesteze o secundă pentru că administrația condusă de Nicolae Robu a tăiat copaci sănătoși doar ca să se poată justifica noi plantări de pomișori cumpărați la prețuri ca la stat.
Timișorenii se fălesc că de aici a pornit revoluția și mulți se declară revoluționari, dar niciunul nu s-a dus să protesteze, măcar o dată, printr-un banal comunicat de presă, că de aproape 30 de ani, autoritățile nu au fost în stare să clădească un muzeu al irepetabilelor momente din decembrie 1989. Au tăcut și tac când se aruncă zeci de milioane de euro pe fantasmagoriile zeilor zilei – de la echipe de fotbal până la evenimente cu zece oameni și bugete enorme.
Libertatea atât de mult invocată, atunci când dă bine, nu înseamnă nimic cu adevărat pentru așa-zisii apărători ai drepturilor cetățenilor. Când toată presa din Timișoara a protestat, într-un gest fără precedent, față de excesele primarului Nicolae Robu, niciuna dintre componentele ”societății civile” din oraș nu a spus un cuvânt. Ce contează libertatea presei și libertatea de exprimare? Mai important a fost să nu-l deranjeze pe cel de la care cerșesc, direct sau indirect, niște bani ca să fie bine și să nu fie rău, vorba lui Gheorghe Hagi.
Cu toate acestea și multe altele, să nu ne mirăm de lipsa de credibilitate și de faptul că politicienii, indiferent de culoare politică, vor continua să facă orice vor atâta timp cât societatea civilă o să fie după chipul și asemănarea acestora – a lor sau a adversarilor.
