William Zombory, al cărui nume românizat este Vilmos Zombori, este unul dintre fotbaliştii timişoreni care se poate lăuda cu performanţa de a fi campion naţional cu cele două echipe ce au adus gloria fotbalistică a Timişoarei la începutul secolului XX, Chinezul şi mai apoi Ripensia.
„Willi” s-a născut pe malurile Begăi la 11 ianuarie 1906. A făcut parte dintr-o familie numeroasă. Dintre cei nouă fraţi ai „clanului” Zombory, William a fost singurul atras de pasiunea pentru fotbalul ce în acele timpuri de abia străpungea graniţele spaţiului geografic din care făcea parte. Întreaga sa carieră fotbalistică se leagă în proporţie de 100% de Timişoara. Înainte de a evolua în fotbalul „mare”, la echipe precum Chinezul, Sparta CFR; Ripensia, ILSA sau Politehnica Timişoara, William Zombory a făcut parte, în 1923, din echipa fabricii de spirt a oraşului. După doar trei ani, în 1926, îi lua locul dintre buturi cunoscutului goalkeeper Ritter.
În sezonul de debut de la echipa mare a Chinezului Timişoara a câştigat primul titlu de campion naţional. De altfel, în poarta alb-negrilor s-a remarcat şi la un meci împotriva spaniolilor de la Atletic Bilbao, într-un meci câştigat cu scorul de 3-0, în 12 septembrie 1926.
De la Chinezul la Ripensia
După destrămarea Chinezului Timişoara, „Willi” s-a numărat printre cei care nu au părăsit meleagurile natale. Ripensia, care a avut nevoie de o bază solidă pentru a domina fotbalul autohton, l-a adus între buturi pe Zombory. Au urmat trei sezoane încoronate cu trofee, nelipsite de titluri la nivel naţional şi de victorii internaţionale contra unor echipe de prestigiu. Primul titlu cucerit de Zombory a venit în sezonul 1932 – ’33, apoi o Cupă a României un sezon mai târziu şi un alt titlu naţional în campionatul 1934 – ’35.
Anii din perioada interbelică i-au adus renumele de portarul-golgheter.
Zombory era considerat un specialist al loviturilor de pedeapsă, devenind portarul cu cele mai multe goluri înscrise în primul eşalon din România. „Willi” a adunat cinci reuşite şi a înscris inclusiv un gol în finala Cupei României, în 1935, într-un meci dintre Ripensia şi CFR Bucureşti, ducând scorul la 5-5 în timpul regulamentar de joc. Totuşi, finala avea să fie câştigată de ceferişti.
William Zombory era considerat drept un portar cu plasament bun, lucid – lucru dovedit şi atunci când se afla în faţa punctului cu var –, cu simţ al anticipaţiei, cu reflexe de felină şi plonjoane demne de un portar căruia nu-i lipseşte spiritul de sacrificiu. De altfel, Zombory s-a dovedit şi un bun coechipier. Atunci când pe postul său apăruse un alt pretendent mult mai tânăr, Dumitru Pavlovici, a avut doar cuvinte de laudă, considerându-l unul dintre cei mai buni portari ai Europei din perioada 1936 – ’40, în ciuda faptului că îi dădea târcoale postului pe care-l ocupa.
Cu „naționala” la Mondial
La naţionala de fotbal a României a adunat 9 selecţii. A debutat într-o partidă contra Iugoslaviei, la Zagreb, în 3 noiembrie 1928. În ciuda faptului că „tricolorii” au pierdut cu scorul de 3-2, Zombory avea să considere partida contra slavilor drept una dintre cele mai bune din cariera sa. Portarul timişorean a participat cu România la Campionatul Mondial din Italia, în 1934. De altfel, meciul de la Trieste contra Cehoslovaciei, disputat în 27 mai 1934 şi pierdut cu scorul de 2-1, a fost şi ultima apariţie a lui William Zombory în tricoul naţionalei României.
„Willi” nu a fost doar fotbalist. A fost ucenic, apoi muncitor la Atelierele CFR din Timişoara, maistru, iar după tehnician principal la Uzinele Mecanice. După ce a încheiat-o cu cariera de fotbalist s-a apucat de antrenorat şi de arbitraj.
S-a stins din viaţă la 17 ianuarie 1993, la vârsta de 87 de ani.
