Roș-galbenii, adversarii de seamă ai granzilor din Vest. Cum şi-a câştigat Ripensia...

Roș-galbenii, adversarii de seamă ai granzilor din Vest. Cum şi-a câştigat Ripensia respectul în Europa

0
DISTRIBUIȚI
Arhivă

Roş-galbenii cu patru titluri de campioană în palmares au făcut cinste fotbalului românesc în „match-urile” internaţionale. Înainte de eliminările lui Celtic şi Atletico Madrid, de către Politehnica, prima grupare din ţară care a făcut o victimă celebră într-o „eurocupă” a fost tot din Timişoara. În 1938 Ripensia a eliminat-o pe AC Milan din Cupa Europei Centrale, dar nu a fost unicul moment în care prima grupare profesionistă din ţară a impresionat Bătrânul continent.

Dacă CAT-ul, Unirea şi Chinezul au fost deschizătoare de drumuri prin amicale şi turnee internaţionale la începutul secolului trecut, „Ripi” a preluat cu brio ştafeta. Înainte de participarea în competiţia de la nivel regional continental, timişorenii roş-galbeni aveau deja o experienţă vastă „afară”. Deşi s-a înfiinţat în 1928, noul club s-a preocupat mai întâi să adune cele mai importante produse ale zonei. Federaţia a văzut un pericol în „profesionista” din vestul ţării şi nu i-a permis să participe în competiţii oficiale până în 1932. Chiar şi aşa până la primul duel oficial ripensiştii disputaseră câteva meciuri-test mai mult decât interesante. Primele partide consemnate pe plan extern au fost în anul 1930. La invitaţia sârbilor, timişorenii au depăşit graniţa pentru a da piept cu puternica Beogradsky SK. Jocul s-a încheiat la egalitate, scor 2-2, după ce gazdele au avut 2-0 la pauză! Aceeaşi grupare o învinsese în urmă cu câteva luni cu 8-0 pe Chinezul Timişoara. Astfel, noul „team” din Banat, a câştigat rapid respectul cuvenit. În acelaşi an „Ripi” a avut însă şi meciuri mai grele: 1-3 cu WAC Viena, respectiv un 3-6 cu selecţionata Belgradului. În anul următor numărul acestor jocuri speciale de verificare s-a înmulţit considerabil. Ripensia a dispus acasă de francezii de la FC Sete cu 6-0, dar a şi suferit înfrângeri în faţa echipelor budapestane şi vieneze care făceau legea în fotbalul central-european şi nu numai.

Parteneri pentru Ajax, Marseille şi Liverpool

Anul 1932 a adus o altă noutate în viaţa clubului – turneele-maraton peste hotare. Între 27 martie şi 8 iunie, apoi între 25 decembrie şi până în 2 ianuarie 1933 roş-galbenii au fost prezenţi în Franţa. Monpellier, Lorient şi Le Havre s-au numărat printre victime, în timp ce Nice şi Marseille i-au readus pe bănăţeni cu picioarele pe pământ. De răsunet a fost însă un 12-1(!) în iarnă cu Toulon. În 1933, anul primului titlu naţional, i-a dus pe ripensişti în Iugoslavia şi Olanda. Pe 11 mai roş-galbenii aveau să remizeze cu Ajax Amsterdam, scor 3-3, după ce românii au condus cu 3-0 la pauză! Iar în anul următor a fost programat un nou turneu în Hexagon, unde „Ripi” a strălucit într-un 4-0 cu St. Etienne.

Deplasările s-au rărit apoi şi pe fondul dorinţei timişorenilor de a-şi vedea mai mult favoriţii după laudele primite în Vest. Fiind până la urmă amicale, consistenţa nu era cuvântul de ordine, astfel că timişorenii şi-au trecut în cont şi câteva rezultate mai puţin amintite cu mândrie, dar în faţa unor adversari cel puţin la fel de bine cotaţi. Cel mai dur a fost un 1-7 cu Admira Viena în 1936, la doar 11 zile de la o victorie de „răsunet” – 3-0 cu Ferencvaros Budapesta. În aceeaşi vară, tot la Bucureşti, unde mai mulţi oameni cereau să-i vadă pe viu pe campioni, ripensiştii au întâlnit o altă legendă a fotbalului european – Liverpool FC. Englezii s-au impus cu 2-1 în faţa a peste 15.000 de spectatori pe „Splai”. Meciul a făcut parte dintr-un turneu prin Cehoslovacia, Iugoslavia şi România al „cormoranilor”. La Belgrad englezii au jucat un meci la bustul gol din cauza culorii asemănătoare a tricourilor. „Ripi” a pierdut „nedrept” jocul cu alb-roşii conform relatării lui Cristofor Alexiu în cartea sa: „Ripensia – nostalgii fotbalistice”. Timişorenii au deschis scorul prin Ştefan Dobay, autorul unei „bombe” specifice, dar Alf Hanson a egalat. El e creditat de englezi şi cu al doilea gol, în timp ce sursa amintită dă golul prin care britanicii au evitat semieşecul ca fiind opera lui Roberts. De asemenea, de la acel joc a rămas şi o relatare amuzantă a cotidianului „Liverpool Daily Post”, care notează că arbitrul întâlnirii a fost bombardat cu lămâi de către o parte a publicului. Despre istoria ulterioară a celor două cluburi, cuvintele sunt de prisos, în weekend „The Reds” luptă pentru al şaselea titlu continental.

1937 a adus alte dueluri interesante tot la Bucureşti. Aici, „Ripi” s-a răzbunat pe alţi englezi, câştigând cu 2-1 meciul cu Leicester City, dar a şi suferit două eşecuri cu Admira Viena.

Eliminarea Milanului

Următorul an avea să fie mult mai fructuos pentru roş-galbeni, atât pe plan intern, cât şi în Europa, acolo unde a fost printre primele reprezentante ale ţării într-o competiţie continentală oficială.


Cum primele ediţii ale Cupei Campionilor şi a Cupei Oraşelor Târguri, precursoarea Cupei UEFA, erau la 28 de ani distanţă, grupările din această parte a continentului s-au întrecut în Cupa Europei Centrale sau Cupa „Mitropa”. Competiţie ce a debutat în 1927, dar abia zece ani mai târziu, odată cu mărirea numărului de naţiuni invitate, au participat şi echipele româneşti. Federaţiile naţionale puteau să opteze pentru campioană şi vicecampioană sau câştigătoarea Cupei pe post de port-drapel în formatul iniţial.

În 1937 Venus Bucureşti a fost eliminată rapid de Ujpest, dar în anul următor viitoarea campioană, Ripensia, şi câştigătoarea Cupei României din acel sezon, Rapid, au făcut o figură mult mai frumoasă. Bănăţenii au fost inspiraţi şi au disputat la Timişoara, înainte de start, un amical cu AS Roma. A fost un 2-2 în care ripensiştii au revenit de la 0-2 în faţa a circa 4.000 de spectatori.

Pe 26 iunie 1938, la Bucureşti, în faţa a nu mai puţin de 30.000 de privitori, Ripensia avea să doboare marele Milan, clasat pe 3 atunci în Serie A. Italienii, la fel ca în modelul urmat de UEFA, puteau înscrie mai multe echipe în competiţia continentală. Timişorenii au fost desconsideraţi şi văzuţi deja în presă ca o echipă în decădere, dar pe teren „Fachirul” Kotormany şi colegii săi au demonstrat contrariul. Roş-galbenii au tranşat soarta partidei în doar patru minute din prima repriză. Mai întâi Marcu a înscris cu un şut puternic, apoi tot el a făcut 2-0, pentru ca ultimul gol, pentru un neverosimil 3-0 final, să fie înscris de Dobay, cu un şut din unghi. În cartea lui Cristi Alexiu dedicată Ripensiei sunt surprinse şi reacţiile de după acel joc-eveniment din istoria clubului: „La sfârșit, publicul, în culmea bucuriei, i-a purtat pe umeri pe ripensiști. Reputatul Petre Steinbach a declarat pentru gazeta Universul sport: «În meciul de duminică majoritatea timișorenilor au arătat că au fost înmormântați prea devreme. Au dovedit la întâlnirea cu AC Milan că sunt încă un nume în fotbalul românesc. Apărând pe teren foarte pregătiți, au lăsat să se vadă că lustrul de altă dată n-a dispărut, le-a rămas destulă știință a jocului pentru a se menține în frunte»”.

Legenda spune că în returul de la Milano, fotbaliştii români au fost aplaudaţi de cei zece mii de spectatori la intrarea pe teren. Italienii au dorit să întoarcă rezultatul, dar munca le-a fost zădărnicită de reuşita lui Bindea din minutul 12. S-a încheiat 3-1 pentru gazde. Din păcate sorţii nu au fost miloşi cu timişorenii (nici) pentru următorul tur. Ripensia a dat piept cu Ferencvaros, campioana Ungariei şi totodată deţinătoarea Cupei Mitropa. La Bucureşti maghiarii s-au impus cu 5-4 după un meci cu decizii de arbitraj contestate de către bănăţeni. Returul avea să fie mai uşor pentru „Fradi”, câştigătoare cu 4-1 acasă.

Interesant e că Rapidul a învins-o în primul tur pe maghiara Ujpest pentru a fi eliminată ulterior de Genoa. Mai mult, în 1940 Rapid trebuia să o înfrunte pe Ferencvaros pentru trofeu dar războiul a anulat disputa.

Din păcate pentru „Ripi” următorii ani au confirmat decăderea iar partidele internaţionale au dispărut treptat. Pe 20 august 1939, timişorenii au înfruntat, tot în Capitală, puternica SK Jugoslavia, meci încheiat la egalitate, scor 3-3, şi au jucat alte două partide amicale peste graniţă în luna decembrie. Clubul s-a stins de tot în 1948, dar a fost reînfiinţat în urmă cu şapte ani cu speranţa că va redeveni cândva ce a fost.

Ripensia – Milan 3-0 (3-0)

26 iunie 1938, Bucureşti

Au marcat: Marcu 33, 35, Dobay 38

Ripensia Timişoara: Pavlovici – Burger, Chiroiu – Nagy, Kotormàny, Deheleanu – Bindea, Beke, Marcu, Ciolac, Dobay

AC Milan: Diamanti – Perversi, Bonizzoni – Gianesello II, Bortoletti I, Loetti – Capra II, Antonini I, Boffi, Gabardo, Cossio

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.