Tiberiu Bitte este o figură cunoscută pentru melomanii care au „prins“ scena rock a anilor 90 și nu numai. Fostul membru al formațiilor Amala, Pandora sau Kraft s-a stabilit în Germania cu șapte ani în urmă și revine cu mare plăcere „acasă“.
La sfârșitul anului trecut, artistul a susținut un concert ca invitat special al formației Rockabil în cadrul unui recital desfășurat la English Pub în Lugoj. Am realizat un interviu alături de Tiberiu Bitte în care am aflat printre altele și faptul că la capitolul planuri de viitor ne putem aștepta la apariția unui material discografic înregistrat alături de Amala…
– De unde vine pasiunea ta pentru muzică, ai moștenit pe cineva din familie?
– Părinții mei au fost muzicieni. Tata cânta la chitară și cu vocea, îmi amintesc că îmi cânta Elvis Presley și The Beatles. Mama mea și ea cânta, vocală, cu trupa în cluburi, așa se cânta pe timpuri…
– Ai început să cânți cu trupa Exil în 1991. Cum au fost primele concerte? Cum era atmosfera de la concertele rock de atunci față de cea de acum?
– Da, am început să cant prin ’91, cu Trupa Exil, cu Daul Mario, Gabriel Cherlia, Ovidiu (Franka) Licu, Nicu Raicu. Pe vremea aia, lumea era mai însetată de muzică. Acum parcă e mai plină de «hateri», care caută nod în papură! Am cântat cu ei la Buzău, la Sam Rock Satu Mare și în alte locuri.
– Cât timp ai făcut parte din Cargo? Care au fost cele mai frumoase momente petrecute alături de această formație?
– De la Exil am fost dus și prezentat la Cargo. Sorin Bârcă m-a dus la Adi Bărar. Era perioada aceea cu Kempes în spital după accident, ne și știam un pic cu unii din trupă. Am cântat mai mult în concertul pentru Kempes, dar și în câteva cluburi, iar punctul culminant a fost concertul în deschiderea celor de la Iron Maiden, cu Bailey (n.n. – Blaze Bailey), pe atunci… dar totuși, Maiden cu Eddy pe scenă și cu tot arsenalul!
– Ai făcut parte și din trupele Amala și Pandora. Ce stil ați abordat și care sunt cele mai frumoase amintiri din acea perioadă?
– De la Cargo am purtat discuții cu băieții de la Amala și am cântat cu ei mai bine de 16 ani. Iar la un moment dat am cântat în trei trupe. Amala, Pandora și Kraft. Genul abordat atât la Amala cât și la Pandora a fost Hard and Heavy – Heavy Metal, cu diferențele de rigoare observabile. Cu Amala am umblat prin țară, la televiziuni, la Antena 1 la Dan Negru – România eșți tu!, La mare la emisiunea lui Nadine sau la Sărbătoarea Saltimbancilor la Timișoara. Cu Pandora am început puternic la București în deschiderea lui Trooper, primul concert, apoi o serie de evenimente gen Bikers Fest. Apoi am plecat în străinătate, lucru care mi-l doream de foarte mult timp.
– Ai pus bazele trupei Kraft. Ce stil ați abordat și de ce s-a destrămat trupa?
– Trupa Kraft am format-o inițial ca și trupă de coveruri, pentru a fi mai accesibilă unui public mai larg, cu piese Hard and Heavy, Hard Rock, cu intenția de a intra pe piață. M-am gândit că în timp voi introduce încet în repertoriu și piese proprii. A fost un proiect, de-al meu pe care îmi doresc să îl continui și în Germania. Trupa s-a destrămat odată cu mai multe evenimente conjugate. Am plecat în Germania …și a murit toboșarul de la Kraft – Tony Baranyi. Am rămas Loris (n.n. – Negruț) și cu mine. Dar am concertat și într-o formulă cu Adrian Șchiopu la tobe și cu Răzvan Marcuci la Bass.
– Când ai plecat în Germania și ce activitate muzicală ai acolo?
– În Germania am plecat în 2013, după ce am cutreierat țara cu Kraft. Aici am cântat cu trupe de coveruri la diverse cluburi și ca și invitat.
– Când ai cântat pentru prima oară, aveai emoții înaintea recitalurilor? Mai ai și cum?
– Ce faină întrebare pentru soliști. O să răspund ca și alții, mult mult mai mari vocali, că emoții pozitive și constructive sunt tot timpul. Pentru că dacă aș spune că nu am o anumită senzație de emoție, aș zice că mă urc pe scenă fără să îmi pese de actul cultural pe care trebuie să îl fac, de ce vreau să spun și să transmit publicului. Dacă nu așa avea vorba aia ceva de spus , de transmis pe scenă …nu aș urca! De obicei urc pe scenă cu conștiința împăcată și încrezător în mine! Cum să nu ai să zic așa „emoții” și să nu te încarci cu ceea ce ai transmis… când în față ai mii de oameni și cântă cu ține …cuvânt cu cuvânt!
– Ce părere ai despre concursurile de descoperire de talente gen Vocea României? Sunt necesare? Cei care participă la asemenea concursuri au ceva de câștigat de pe urmă apariției lor?
– Concursurile de gen Vocea României le consider necesare pentru că se descoperă noi talente, iar unii deja puțin consactrati își fac Box Office cum de spune. Eșți pe sticlă te vede lumea. Apoi ce consecințe au după, dacă au de câștigat sau nu, eu cred că totuși da pentru că se pune la CV-ul muzical cum se spune. Sincer? Și eu m-am gândit să merg la Vocea Germaniei ! Este o rampă de lansare!
– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat și cum te-au influențat acestea în carieră ta?
– Crescând în familie cu muzică, normal când eram mic de tot aveau ai mei discuri cu Beatles, Elvis, Roling Stones, italienii ..
San Remo, Zdravko Colic. Apoi fiind coleg de generală și de clasă cu Don Romeo (ex-Cardinal) am primit împrumut Ac/Dc – „Back in Black”. Am fost vecin și cu Florin Cvașa și de la alții am primit să ascult mai multe Kiss, Black Sabath, Deep Purple, Led Zepellin, etc. Acasă aveam iarăși strânse de tata… Pink Floyd – „Dark Side of the Moon”, „The Wall”, toate Capodopere! Ce mai! Cariera mea de acolo se trage, de la rock. Mai apoi am început să ascult Europe, Whitesnake, cei doi mari vocali m-au influențat foarte mult.
– Faci parte și din formațiii de cover-uri . Unde cânți și ce repertoriu aveți?
– Am cântat aici în Germania în trupe de coveruri, mai ales ca și invitat. Am cântat de exemplu într-o trupă de coveruri unde aveam în repertoriu piese mai puțin abordate, zic eu, de alții. Deocamdată vreau să pun bazele unei noi formule de Kraft și l-am curtat pe Harry Reischmann, fost tobar la Bonfire și Sarah Brightmann care mi-a zis sincer că el cântă în mai multe trupe și că îmi comunică ce date are libere… și vorbim.
– De unde îți vine inspirația pentru piesele proprii și care este mesajul pe care vrei să îl transmiți cu muzică ta?
– Piesele pe care le-am compus au avut și transmit diferite stări pe care le-am avut sau despre ce subiect am vrut să vorbesc. Despre a gândi pozitiv în viață, despre reîncarnare, despre dragoste și mai ales despre dragoste și iubire.
– Ce părere ai de muzica pop-rock românească de la ora actuală?
– Sunt de atâția ani puțin rupt de muzica pop-rock autohtonă, dar am văzut foarte mulți artișți foarte promițători, care au adus un aer proaspăt în muzică românească, mai occidental. Ca artiști pop-rock pot să zic îmi plac Amalia Gaiță, Maria Hojda, Phaser, Feli Donose, ca să nu mai vorbim de Burning Table, Blazzaj sau Methadone Skies, pe care i-am văzut chiar live înainte să plec afară.
– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în carieră ta și de ce?
– Unul dintre cele mai însemnate concerte a fost cel cu Cargo din deschidere la Iron Maiden, unde deși știam deja că revine Kempes, mi-am dorit tot timpul, și o să mă străduiesc să cânt la același nivel. Acolo au cântat cu mine mii de oameni …un sentiment greu de descris!
– Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată în carieră muzicală?
– Unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am primit a fost acela că să urc pe scenă, să mă concentrez numai la ce am de făcut acolo sus și să dau totul, maximum ce se poate în așa fel încât când te dai jos să fii epuizat!
– Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara în 2020?
– E destul de greu să îți răspund la întrebarea asta, deorece sunt plecat de mult timp și nu îmi dau seama cum stă treaba decât din postările de pe rețelele de socializare. În orice caz este foarte rău că am observat la foarte multă lume că vine la concerte sau alte evenimente… și este plin de „hateri”, de comentarii negativiste… în loc să se bucure pur și simplu de actul cultural.
– Care sunt numele reprezentative pentru ține ale scenei timișorene de-a lungul timpurilor (și-n zilele noastre) și de ce?
– E clar care sunt trupele reprezentative: Phoenix, Cargo, Pro-Musica. Restul nu aș vrea să mă apuc să îi înșir, pentru că aș uita pe cineva și nu vreau să supăr. Toate trupele mai mari sau mai mici care au avut continuitate și s-au luptat să aibă continuitate și asta este un lucru mare pentru că se știe …e mai ușor să te ridici dar foarte greu să te menții.
– Ne îndreptăm cu pași repezi spre Timișoara 2021. Crezi că se vor întâmpla lucruri faine în orașul nostru în capitală culturală europeană? Vom face față cu brio? Cum stăm la capitolul pregătiri? Ce ne lipsește și la ce capitol stăm bine?
– Sunt sigur că Timișoara și mai ales timișorenii se vor prezenta cu brio în 2021, Spiritul Timișoarei și mai ales a timișorenilor mei va face să arate foarte bine Timișoara ca și Capitală Culturală Europeană. Cu siguranță că mai sunt în asentimentul meu mulți, chiar dacă sunt stabiliți în alte țări… vom pune umărul să fie așa! De lipsit nu îmi dau seama ce lipsește, trebuie să vin mai des! Trebuie să ne folosim la maxim de arhitectura orașului, de parcuri, trebuie să ne folosim la maxim de multiculturalitatea din orașul nostru, chestie pe care nu prea o întâlnești nicăieri!
– Unde te vezi peste cinci ani, care-s planurile tale de viitor?
– Peste cinci ani mă văd tot pe scenă cântând, chiar dacă acum am un pic alte priorități și nu merg chiar cu motoarele turate la maxim. După mulți, mulți ani, sperăm să scoatem un album cu Amala. Eu am plecat din Amala în urma unor divergențe, dar am reluat discuțiile cu Mișa Grujic și sperăm să scoatem discul. Am idei de piese noi pe care aș vrea să le pun spre finalizare și să compun noi piese cu trupa Kraft. Pe care intenționez să o reactivez cu oameni de aici și cu Loris Negruț împreună. Cochetez cu câteva nume un pic mai mari de aici și care binențeles sunt mai greu de prins! Am fost invitat să cant anul trecut la Custom Rock Reșița, printre altele. Vreau să cânt și aici în Germania mai des și cu propriul proiect. Binențeles că revin oricând la „Cimișoara” mea, să cânt, cu drag!
