Una din formațiile timișorene care au avut un cuvânt de spus în spectrul muzical autohton de-a lungul anilor este Amala. Trupa a fost fondată de Grujic Mișa Ljubisa în 1989.
Născut la Vârșeț, în Serbia, „Mișa“ a pus bazele grupului pe vremea când era student la Facultatea de Medicină din Timișoara, iar primele repetiții au avut loc în camera 223 a căminului de la această facultate. Alături de el, în prima componență s-au mai aflat Radu Hambaraș – bass, Marius Oprean – voce și chitară și Otvos Gyuszi Gheorghe – percuție iar primul lor concert s-a desfășurat în luna aprilie 1989, la Sala „Lira” din Timișoara.
„Sunt născut în data de 3 august 1966, iar pasiunea pentru muzică, mai ales pentru muzica rock a apărut odată cu descoperirea formației Bijelo Dugme cam pe la vârsta de 9 ani. Prima mea chitară a fost o chitară acustică pe care mi-a cumpărat-o tata când aveam 5 ani – o mai am și acum. La vârsta de 7 ani am fost înscris la cursurile de acordeon dar după două luni această tentativă s a terminat, dându-mi seama că asta nu este filmul meu! Înclinarea mea către muzică a venit de la părinți. Tata a fost profesor de istorie și geografie dar a avut în școală orchestra de «tamburași» și era și coreograf de dansuri populare. Mama a cântat la vioară în timpul studiilor la Academia Pedagogică dar… atât. Primele evenimente în care am apărut în fața publicului erau aparițiile cu corul la școala generală și în clasa a opta deja am adunat ceva prieteni și am apărut în concert cu trei piese (compoziții proprii) într – o fostă fermă de pui unde se țineau concerte rock și punk. Emoțiile erau așa de mari, încât aproape tot timpul am fost întors cu spatele la public. În Timișoara prima dată am apărut pe scenă la Facultatea de Medicină, tot cu piese proprii. În acel moment am observat că publicului îi place ceea ce fac și drumul s- a deschis. Primul concert solistic și prima apariție ca și Amala în fața publicului timișorean, a avut loc la sala «Lira» în aprilie 1989. Primele discuri, LP cu care m-am întâlnit erau discurile formației Bijelo Dugme și The Beatles. Din prima am recunoscut diferența între piese «moi» și cele «tari» așa că The Beatles au fost date de o parte. A urmat Kiss și aici începe nebunia. Am înțeles că în acest rock & roll circ nu este doar cântatul ci și aspectul scenic și soul în întregime. De aici se și trage idea că Amala întotdeauna a avut acel «altceva» în concerte. Au urmat, AC/DC, Deep Purple, Led Zeppelin, Iron Maiden, Saxon, Judas Priest… Totuși, cea mai mare influență asupra mea a avut Kiss și Divlje Jagode“, a explicat Mișa.
De-a lungul anilor, formația Amala a trecut printr-o serie de schimbări de componență, printre cei care au trecut în trupă numărându-se Costi Iorga, Laurențiu Morun, Ramon Radosav, Ludovic Varadi, Adrian Boldan. Alin Achim, Dejan Feniac, Tiberiu Bitte și alții.
„La începutul facultății prin anii ’87/’88, am fost la concertele Pro Musica și Holograf, motiv pentru care am și hotărât să înființez o formație, trupă prin care am dorit să exprim rock-ul meu sârbesc.
A rezultat Amala, pe 1 aprilie 1989. Nu are sens să descriu condițiile în care am repetat și lipsa instrumentelor deoarece în aceea perioada toți aveam același obstacole. Important era entuziasmul, dorința și iubirea față de muzică și scenă, fapt pentru care am și rezistat. La concertul Rock pentru Revoluție, pe stadionul «1 Mai», am apărut deja cu un image altfel decât restul formațiilor, cu un altfel de decor, coreografie de show. Am fost remarcați și de trupele sârbeșți invitate. În revistele de muzică sârbești în interviul acestor trupe am fost prezentați ca și trupa care a salvat onoarea trupelor românești. Era o chestie foarte importantă să o auzi atunci. Am primit o nouă doză de energie pentru a merge mai departe. În același an am reprezentat România la festivalul rock din Zaječar din Yugoslavia, unde am cântat ca și invitați alături de cele mai mari trupe la ora aceea din Yugoslavia“, spune Mișa.
După patru ani de la înființare, odată cu plecarea lui Laurențiu Morun, Amala a început un nou capitol, care a fost marcat de întâlnirea lui Mișa cu regretatul Dorin Anghel.
„În 1993 după plecarea lui Laurențiu Morun din trupă, ideile cu restul membrilor nu mai erau același și cel mai bun lucru era plecarea fiecăruia pe drumul lui. Pe acest drum al meu a apărut Dorin Anghel și de acolo începe o nouă evoluție Amala. Amala continuă în stilul ei – la baza rock-ul sârbesc – cu influențe de tot ceea ce era modern la ora aceea.
Poate că la un moment dat prea am rămas în stilul nostru, dar era al nostru! Viața concertistică pe vremea aia nu se compara cu aceasta de acum – cel puțin cu cea din ultimii zece ani de când m-an întors acasă la Vârșeț. Nu era lună să nu fie ceva eveniment, ceva cântare sau ceva concert în deplasare. Am cântat în toată țara. Ca și inspirație în muzică cred că întotdeauna am fost inspirat de dragoste și viața de zi cu zi. Nu cred că vreau să transmit ceva anume. Întotdeauna am dorit să transmit energie și să ofer publicului pe lângă audio și trăirea vizuală a unui recital. Nu ne permiteam să ieșim pe scenă îmbrăcați ca și pe stradă! Este altceva, un cult, respect față de ține însuți și nu în ultimul rând, față de public!“, a povestit Mișa.
Unul din concertele care și-a pus amprenta asupra lui Mișa a fost recitalul trupei americane Kiss, iar atunci când vine vorba de formațiile timișorene care au scris o pagină importantă în istoria muzicii autohtone artistul enumeră Pro Musica și Cargo. În ceea ce privește „crezul” trupei Amala, artistul spune că trupa nu a cântat niciodată pentru a trăi din asta…
„Concertele care m-au marcat cel mai tare în viața mea au fost cele cu Kiss. După un astfel de show, orice comentariu este de prisos. Un concert trebuie să aibe de toate! Kiss are totul. Nu mă refer la virtuozități muzicale, soliști vocali (astea sunt discutabile), mă refer la trăirea întregului show. Eu am urmat un sfat și am cântat doar piesele mele, așa că eu la ora actuală nu știu dacă pot cânta 10 cover-uri cap coadă. Alți muzicieni nu sunt în stare să-și facă nici o piesă de a lor. Foarte discutabil. Cred că este cel mai corect e înveți să cânți piesele altor autori (câți mai mulți) să incerci să descifrezi ce se întâmplă la fiecare și din toate acestea să-ți formezi propriul stil. Sunt convins că totul este doar muncă, exerciții și devotament. Să nu credeți că este vorba doar de talent. Talentul este 10%, restul… muncă! Trupele care pentru mine au însemnat ceva în Timișoara cu siguranță sunt Pro Musica și Cargo. Trupe care au lăsat ceva și au avut ce spune! Ideea de a mă exprima cu ceva proiect personale nu m -a preocupat niciodată. Simplu fapt că întotdeauna am vrut să am alături oameni cu același idei, simțuri și viziuni arată că nu a fost cazul de alte proicte solo. Noi în primul rând nu am cântat pentru a trăi din asta ci am trăit pentru asta. Este greu, într-adevăr să găsești astfel de oameni, dar …când îi ai alături, nu știu dacă există ceva mai frumos și mai creativ. Toate repetițiile noastre, concertele, filmările, deplasările, prietenia în afara muzicii, erau o poveste de nedescris!“, a rememorat Mișa.
Un capitol aparte în istoria formației Amala îl reprezintă și prezența lui Dorin Anghel, artistul care a decedat în urma unui infarct chiar după ce a susținut un concert în centrul Timișoarei, în cadrul manifestărilor prilejuite de Ziua Națională a României, în 2011. Muzicianul care a decedat la doar 43 de ani a început să cânte muzică populară germană în comună Becicherecul Mic în anii copilăriei și a făcut parte din trupele Tornado, Foileton și Amala. Ultimul concert al formației în țara noastră a avut loc în luna octombrie 2018 și, din cauza lipsei unui solist vocal, aparițiile lor au fost tot mai rare. Cu toate acestea, fondatorul Amala promite că pe viitor melomanii vor mai auzi de acest grup.
„Activitatea mea muzicală la ora actuală s-a rezumat la studiu individual și cântat cu fiul meu și trupa lui. Amala există, dar nu are solist vocal. În ultimi ani am concertat mai mult prin Serbia, la diverse festivaluri rock, tot sub steagul României și tot ca și trupă din România. Ultima apariție în România a fost recitalul la zilele Reșiței în octombrie 2018. Așteptăm apariția unui nou solist și apoi vedem noi ce se va întâmpla mai departe. Nu doresc să fac promisiuni de care nu mă pot ține mai ales că nu depind de mine. Membrii formației Costi Cramba – bas, Aleksandar Jerković – chitară și Dragan Perović – tobe, sunt tot împreună și suntem prieteni în primul rând. Ne vizităm și ne auzim chiar dacă trăim în două țări așa că o să mai fie ceva de zis din partea noastră. Am dorința să lansez acel album al nostru cel puțin de dragul anilor trecuți și de dragul lui Dorin Anghel! Asta a fost o rană adîncă și urâtă care nici în ziua de azi nu s-a vindecat. Viața mea de medic este dragostea mea față de meseria aceasta iar a fi rocker este modul de viață. Cântatul pe lângă alte hobby-uri care le am (pictatul, sculptura, fierăritul armelor, tir cu arcul, călăria) este geamul meu larg deschis prin care respir oxigenul curat cu tot plămânul. Secretul unui chitarist muzician bun este în primul rând sufletul. Atâta timp cât faci totul din suflet și evident cu dragoste, cu siguranță nu poți da greș. Nu contează cine îl apreciază, este important ca el să fie sincer și mulțumit cu el însuși și succesul este garantat. Ce înseamnă succesul și ce reprezintă el este cu totul o altă discuție. Pe viitor, aș dori să mai urc pe scenă în Timișoara, cu piesele vechi ale noastre, dar și cu ceva nou”, a mai adăugat Mișa.
