TIMIȘOARA UITATĂ Legenda lui Paul Iorgovici, descendentul Brâncovenilor, care a luptat împotriva maghiarizării și slavonizării. În ce condiții suspecte a murit

Născut în 28 aprilie 1764 în comuna cărăşeană Vărădia, Paul Iorgovici Brâncoveanu a fost o personalitate a cărui viaţă a fost marcată de continua sa strădanie pentru propăşirea culturii naţionale într-o epocă în care românii bănăţeni erau supuşi unui proces de maghiarizare, aflându-se în acelaşi timp sub ierarhia bisericească sârbă, care manifesta aceleaşi tendinţe de deznaţionalizare.

Descendent al Brâncovenilor

Un strămoş al său, ardelean, a fugit peste munţi din cauza persecuţiilor religioase şi, după unii, s-ar fi căsătorit cu o tânără din familia Brâncovenilor, luându-şi şi el acest nume. Urmaşii săi au venit în Banat, fugind din calea turcilor, şi s-au stabilit la Vărădia. Paul era fiul preotului Marcu, care, pentru a putea ajunge protopop, şi-a schimbat numele de Brâncoveanu în Iorgovici, slavizarea numelui fiind o condiţie. Atât Paul cât şi cei doi fraţi ai săi au învăţat carte de la un învăţător din Ţara Românească, românii neavând, la vremea respectivă, o şcoală a lor în Banat. A absolvit clasele primare la Vârşeţ şi gimnaziul la Szeged, apoi dreptul la Budapesta şi Viena.

Studii în Europa occidentală

Îndemnat de prieteni şi după exemplul celor din Şcoala Ardeleană care susţineau  originea latină a poporului şi a limbii române, a plecat la Roma, unde a reuşit să studieze în biblioteci „documente şi inscripţii privitoare la istoria şi limba română”. Şi-a continuat studiile la Paris, unde a fost martor ocular la sfârşitul revoluţiei franceze şi la ghilotinarea  regelui Ludovic al XVI-lea. A urmat o scurtă perioadă de studii la Londra, unde a învăţat limba engleză, revenind apoi la Viena, unde a fost numit „cancelist” şi apoi „concipist” la curte. A fost chemat apoi de episcopul din Vârşeţ care l-a numit avocat consistorial. Aici a început Iorgovici prodigioasa sa activitate în domeniul culturii române, valorificând toate cunoştinţele acumulate în peregrinările sale prin Europa.

Arestat şi cu opera distrusă

În 1799 a tipărit, la Buda, „Observaţiile de limba română”, de altfel singura sa carte care s-a păstrat.

Sârbii l-au învinuit că a tipărit cartea cu litere latine, „slove păgâne din Roma”, iar ungurii i-au reproşat că prin scrierea sa „va deştepta la români conştiinţa naţională şi atunci  românii vor pretinde drepturi naţionale”. A mai redactat un glosar în patru limbi – română, germană latină şi franceză – şi a început traducerea documentelor studiate la Roma. Mulţi l-au sfătuit să renunţe la scris pentru a nu-şi face duşmani dar Iorgovici le răspundea că doreşte să-şi întrebuinţeze toate puterile „pentru prosperarea naţiunii mele” şi pentru că „între urmaşii noştri se vor afla şi dintre aceia cărora le va place ceea ce aparţine limbii şi naţiunii noastre”. A fodt pedepsit pentru perseverenţa sa cu destituirea şi arestarea, şi în timp ce zăcea în închisoarea comitatului, toate manuscrisele şi lucrările sale au fost arse. După ce acuzaţiile care i-au fost aduse s-au dovedit a fi neîntemeiate, a fost pus în libertate şi a venit la Timişoara, unde a fost avocat şi contabil privat. S-a reîntors la Vârşeţ, unde a ocupat o catedră de profesor de limba latină la gimnaziul din localitate. Şi-a reluat şi activitatea literară, încercând să refacă însemnările devastate şi să continue glosarul distrus în bună parte dar n-a mai reuşit să ducă la un sfârşit vreo lucrare, stingându-se subit din viaţă la 21 martie 1808. După unii, cauza neaşteptatei sale morţi ar fi fost otrăvirea, pentru a-l împiedica să-şi continue opera. A fost înmormântat în cripta aflată în curtea bisericii din Vârşeţ.

Primul iluminist bănăţean

Personalitate integră, Paul Iorgovici n-a precupeţit nici un efort în a studia cele mai valoroase biblioteci din ţările Europei apusene, pentru a reveni acasă şi a contribui la luminarea naţiei româneşti. Cartea sa, „Observaţii de limbă rumânească prin Paul Iorgovici fecute”, prezintă interes şi astăzi privitor la starea românilor de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Este considerat primul iluminist bănăţean iar Eliade Rădulescu îi îndemna pe tineri să-l citească pe Paul Iorgovici, pentru a învăţa „şi limba voastră şi ceea ce au fost strămoşii voştri şi ceea ce veţi putea fi de veţi urma învăţăturile lor”.

Foto: stiridinbanat.ro