Un boţ de carne. Atât de mic încât pătuţul părea o imensă arenă. A vieţii. De care se mai agăţa printr-o perfuzie. Vegheat de mama sa bântuită de frică. Că picăturile de viaţă se vor scurge prea repede din tubul de plastic. Pentru că perfuzia era ultima din magazia spitalului. Puţin mai încolo un prunc zâmbea chinuit la peretele alb. De fapt la umbra sa. Îşi imagina că va ajunge la fel de mare ca ea. Ştia că voinţa sa nu era de ajuns. Era neputinţa medicului de a-l opera. Pentru că-i lipsea aparatul minune. Zâmbetul s-a transformat în lacrimă. Când şi-a dat seama că minunile sunt doar în poveşti. Şi s-a pregătit să devină o umbră. O fetiţă cu ochi de luceafăr a mai apucat doar să-i prindă ultima sclipire de voinţă.
Pentru că la rându-i s-a prăbuşit în durerea incurabilei molime. Care i-a mai scurtat o clipă din numărătoarea prea scurtă a vieţii rămase.
Toate aceste coşmaruri care bântuie prin spitalele româneşti pot să dispară. Cu un breloc pus în vânzare de Fundaţia Sensiblu prin farmaciile Sensiblu din întreaga ţară. „Fii alături cu inima de copii” . Costă doar 3 lei viaţa unui omuleţ. E mult?
