Primărie impotentă caut tratament

Acesta ar trebui să fie mesajul pe care să-l atârne primarul Gheorghe Ciuhandu pe faţada clădirii municipalităţii. În locul celui cu reciclarea. Care te duce mai degrabă cu gândul la reinventarea sa la fiecare tură de alegeri. Ajuns acum un edil lovit de autosuficienţă, plafonare şi lipsă de viziune. Este de ajuns să priveşti ce s-a întâmplat, ieri, de Ziua Transportului Public. Primăria Timişoara a închis circulaţia în centrul istoric. Şi a considerat că este suficient că este linişte pe străzi. Nu a organizat nici un fel de eveniment. Deşi, în mod normal, dacă tot nu laşi şoferii să parcheze, ar trebui să foloseşti spaţiul eliberat. Măcar pentru a le arăta timişorenilor cum ar arăta această zonă animată ca-n oraşele cu adevărat civilizate. Există, desigur, o explicaţie – vizionarii din primărie nu au vrut ca alegătorii să aibă un şoc din cauza diferenţelor de la o zi la alta.

Pentru că oricum ani buni de acum încolo, haosul va continua să domine centrul istoric. În primul rând din lipsa parcărilor care de ani de zile nu reprezintă o prioritate reală pentru administraţia Ciuhandu.

Acţiunea cu miros de naftalina în care reprezentanţii primăriei şi RATT-ului au marcat evenimentul a mai dovedit, încă o dată, că armata de funcţionari nu trebuie să fie profesionişti, ci să fie foarte buni pupincurişti. Adevăratul criteriu de evaluare a performanţelor celor care sunt plătiţi din banii comunităţii. N-a lipsit stropul de aroganţă trasmis de fiica secretarului Cojocari, sfătuitorul primarului Ciuhandu. A mică a lui „nea Jean” a mai dovedit timişorenilor încă o dată că e deasupra tuturor. Şi îi este permis să facă orice în oraş – de la un loc de parcare privat până la sfidarea interdicţiilor valabile pentru toţi ceilalţi.

Această zi a transportului public nu a apărut peste noapte ca să nu ai timp să organizezi  evenimente demne de un oraş care, să nu uităm, îşi doreşte să devină capitală culturală europeană.  Unii ar zice că măcar a fost linişte în centrul istoric.  De acord, cu o singură precizare – e aceeaşi linişte asurzitoare care a cuprins şi primăria. Neputincioasă ca să mai poată ţine ritmul. Măcar cu Sibiul sau Cluj Napoca.