ANALIZA PRESSALERT.ro Campania mizelor mari şi a luptelor mici

Campania s-a încheiat. A fost una a mizelor mari, dar a luptelor mici. Confruntările electorale între candidaţii care contează au fost evitate, sub o formă sau alta, fiind înlocuite cu bătăi cu perne de la distanţă. Cum a fost la Consiliul Judeţean Timiş unde pedelistul Constantin Ostaficiuc şi pesedistul Titu Bojin au evitat lupta corp la corp, chiar dacă pentru amândoi miza este enormă . Pentru că, după numărarea voturilor, cariera politică a unuia dintre ei se va sfârşi sau, în cel mai bun caz, va intra într-un con de umbră. Pierderea şefiei consiliului judeţean de către Ostaficiuc va fi pretextul ideal de atac pentru tabăra nemulţumiţilor care de ani de zile înghit în sec ifosele grupării reprezentate de „Brand” şi Alin Popoviciu. Mai ales că unii, cum ar fi senatorul Dorel Borza, aşteaptă de patru ani clipa revanşei.  În cazul lui Titu Bojin lucrurile sunt clare – înfrângerea în alegeri înseamnă pierderea totală a puterii – nu este pe nici o listă de consilieri, rămâne fără funcţia de preşedinte al filialei, activându-se automat demisia în alb, iar îndepărtarea sa de către gruparea lupilor tineri din PSD Timiş, strânşi în jurul lui Sorin Grindeanu şi mai nou a proaspătului pesedist Ciobanu, prietenul lui Ponta, este doar o chestiune de zile. Victoria oricăruia dintre cei doi depinde, poate mai mult ca altă dată, de trădările apropiaţilor, decât de puterea adversarilor.

În cazul luptei pentru fotoliul de primar al Timişoarei mai mult s-a discutat despre starea de sănătate a liberalului Nicolae Robu, care s-a ales cu o operaţie pe cord deschis chiar în debutul campaniei electorale, decât despre cum poate oraşul să scape de „praful” care l-a acoperit în ultimii ani. Intervenţia şi convalescenţa deloc uşoară după o astfel de operaţie, în ciuda anunţurilor sforăitoare ale staff-ului de campanie, l-au ţinut departe de confruntări pe liberal.

Şi au pus echipa din spate la un efort suplimentar. Pentru că Timişoara este o miză enormă pentru liberali, care nu au candidaţi în cadrul USL în alte oraşe mari, exceptând Cluj Napoca, unde lupta cu Emil Boc este extrem  de dură. Câştigarea Timişoarei înseamnă pe lângă un plus de imagine şi crearea, după 20 de ani, a unui cap de pod important în vestul ţării plus accesul la resursele deloc de neglijat ale municipalităţii. Căci nu degeaba sponsorii ştiuţi şi mai puţin ştiuţi au investit în toată această perioadă.  Însă victoria înseamnă o mobilizare care să depăşească electoratul fidel al lui Gheorghe Ciuhandu, înlocuit în prim-plan de fostul său vice Adrian Orza. Pe de altă parte, transferul de electorat nu se face automat şi rămâne de văzut cât va mai ţine îndemnul de a vota cu inima şi sperietura cu grupurile de interese impuse de Bucureşti. De parcă mafiile locale ar fi mai puţin dăunătoare banului public. Dacă nu vor câştiga din nou primăria, ţărăniştii au încă forţa electorală în Timişoara pentru a asigura liderilor locuri călduţe în consiliul local şi de a-şi proteja, măcar în parte, interesele. O notă aparte în lupta pentru Primăria Timişoara a fost independentul Ioan Gârboni, care-n 24 de ore a reuşit să dovedească că ideea de independent mai bun decât politicienii este o vrăjeală ieftină bună pentru cititoarele de tabloide. Căci nu poţi azi să anunţi că te retragi şi-l susţii pe liberalul Robu pentru că-l dă afară pe secretarul primăriei, care e simbolul corupţiei, pentru ca a doua zi să ieşi şi să-i faci galerie pedelistului Ostaficiuc, care are grave probleme de integritate, dacă ne gândim numai la urât mirositoarea afacere Ornella Design.

Cel mai periculos lucru din toată această campanie electorală este faptul că lumea interlopă a început să devină un partener activ şi la vedere în lupta politică. Iar acceptarea acestei situaţii  de către cei care vor să conducă, doar pentru că a se asigura câştigarea alegerilor, este mai nocivă decât non-combatul candidaţilor.