Una dintre cele mai importante componente ale formației de primă ligă UVT Agroland Timișoara are o poveste de viață demnă de un scenariu de film. Mihaela Ozun s-a născut cu doar două degete la mâna dreaptă și trei la cea stângă, dar acest lucru nu a împiedicat-o să-și urmeze visul. Tânăra dobrogeancă performează la un nivel înalt în volei, tocmai un sport în care mâinile sunt foarte importante. ”Miki” a reușit să câștige Cupa Challenge cu CSM București, înainte de a se transfera în Banat, iar exemplul ei inspiră persoane cu dizabilități și nu numai.
Oare câți dintre noi ar fi avut curajul și determinarea Mihaelei într-o situație similară. Fetița născută cu handicapul numit sechele amniotice nu s-a resemnat să ducă o viață mai ferită de societate. A ales la opt ani să practice sportul. Nefiind nici înaltă, nu a fost printre primele selectate pentru volei în Medgidia, orașul natal, dar a insistat. ”Am avut ceva emoții din cauza problemei mele. Eu nu o numesc problemă, dar așa se spune… Eu știam că pot, dar nu știu dacă antrenorii sau colegii credeau că pot. Domnii antrenori au fost foarte receptivi cât am fost acolo. Niciodată nu mi-au dat un exercițiu diferit, trebuia tot timpul să fac la fel de bine ca celelalte fete”, spune Mihaela Ozun. Deși se pregătea la Medgidia prima ei echipă se numea SLEN ‘90 Cernavodă, grupare finanțată de cunoscuta centrală nucleară de pe Dunăre.
Așa cum era de așteptat, ”Miki” s-a lovit și de preconcepțiile unor persoane. ”Lumea oricum se uită ciudat la orice chestie care nu e la fel… Dar lumea din jurul meu s-a obișnuit. Foarte puține au fost răutățile. Probabil lumea spune: are un handicap, dar face volei, adică se descurcă… Eu niciodată nu m-am ascuns, nu am stat cu mâinile în buzunare”, continuă Mihaela. Părinții ei au dorit să o protejeze, dar în același timp au fost și un sprijin permanent pentru ambițiile fiicei. ”Părinții mei m-au crescut să nu mă gândesc niciodată că sunt diferită. Dacă eu mi-am făcut viața mai ușoară crezând că nu am nicio problemă asta a fost și datorită lor, pentru că niciodată nu m-au menajat de la treburi gospodărești. Voleiul m-a ajutat enorm să-mi dezvolt personalitatea”, explică sportiva în vârstă de 25 de ani.
Trofeu continental și medalii naționale
Mihaela Ozun a încheiat junioratul la CSS 1 Constanța cu o medalie națională, dar și cu titlul de cea mai bună jucătoare din țară pe postul de libero. La turneul final a fost remarcată de gazda Medicina Târgu Mureș, club pentru care avea să și debuteze în Divizia A1. A urmat o scurtă perioadă la Pitești, alta la Piatra-Neamț, revenirea la echipa din Ardeal și apoi importanta mutare la CSM București. Cu formația din Capitală a obținut acum doi ani cea mai bună performanță a voleiului feminin românesc la nivel european: câștigarea Cupei Challenge. ”Va rămâne mult timp și cea mai importantă performanță a mea. Au fost doi ani în care am învățat super multe. E un club profesionist în care am întâlnit multe jucătoare titrate, care au evoluat în campionate puternice. Am mai luat cu CSM o medalie de argint în Cupa României și un bronz în campionat. Au fost performanțe foarte bune, am ajutat echipa cât am putut. M-am simțit foarte bine acolo”, subliniază Mihaela.
Prin urmare, mutarea ei la Timișoara, în urmă cu un an și jumătate, când ”Agro” era încă în eșalonul secund, a părut cu atât mai surprinzătoare. ”Agroland oferea condiții mai bune ca multe echipe din A1 și nu numai financiar, deși asta contează până la urmă… Știam că atunci când vom ajunge în Divizia A1 vom dori un loc cât mai bun, nu o clasare mediocră. Mie îmi plac proiectele de lungă durată. De asemenea se mizează pe românce și e o provocare pentru mine. Noi ne-am dorit să intrăm în play-off, dar acum avem șanse la medalii, de ce nu? E destul de îndrăzneț, dar vrem să demonstrăm că se poate cu jucătoare autohtone. Avem și o străină (n.r. Andrea Lakovic), dar o simțim ca pe una dintre noi”, explică ”Miki” Ozun.
Numărului 5 al formației pregătite de Bogdan Paul îi expiră contractul la vară, dar ar vrea să continue la Timișoara. ”Mie mi se pare un oraș foarte frumos, organizat. Bineînțeles că mi-ar fi plăcut să mai existe o sală de sport, să avem cel puțin și noi loc în Olimpia. Deși noi ne simțim foarte bine și la Oituz, Timișoara merită o sală în care toate echipele pot să activeze mult mai bine”, mai spune Mihaela Ozun.
Ambițiile ei de viitor nu se leagă doar de echipa de club. ”Îmi doresc să ajung cea mai bună și vreau să fiu selecționată la lotul național. Probabil lucrurile acestea se vor întâmpla dacă voi juca meci de meci și echipa va fi sus”, a conchis voleibalista.
Inspirație pentru tinerii cu dizabilități
Povestea Mihaelei Ozun a încurajat și inspiră alți tineri care s-ar simți reticenți să-și urmeze visul din cauza unei situații medicale similare. ”Tocmai de aceea am ales să vorbesc despre handicapul meu. Când am plecat la Târgu Mureș prima dată nu am vrut, nu pentru că eram eu deranjată, ci pentru că doream să realizez ceva ca să pot vorbi din postura unui sportiv împlinit. Acum, ajunsă undeva unde mi-am dorit de când eram mică, e altceva și pot spune că nimic nu e imposibil. Am vrut să demonstrez și să inspir asta. Când am ieșit prima dată în presă am primit multe mesaje de la mămici care erau reticente să-și dea copiii la sport. O mămică, pentru o fetiță ce voia la balet și căreia îi lipseau câteva degete de la picioare, mi-a spus ulterior că a avut curaj și am ajutat-o astfel. Vreau să inspir încredere și curaj. Deși pare o problemă, cred că a fost ajutorul cel mai mare în carieră, pentru că m-a făcut să fiu foarte ambițioasă”, concluzionează ”Miki”. Voleibalista de la ”Agro” e dovada vie a importanței sportului din toate punctele de vedere.
Relație cu coșgheterul ”leilor”
Încă un motiv pentru care Mihaela Ozun se fericită că a ales să vină pe Bega e relația cu baschetbalistul Mladen Jeremic, de la BC SCM Timișoara. ”Suntem împreună de un an și jumătate. Eu veneam la meciuri cu Daria, soția lui Octavian Popa Calotă, și s-a înfiripat de atunci, avem planuri de viitor. Pot să spun că a fost o alegere foarte bună să vin la Timișoara. Aici mi-am găsit și jumătatea. Mai bine decât un sportiv nu te poate înțelege nimeni, datorită și programului, al greutăților”, adaugă voleibalista. Nu de puține ori ea a fost în atenția presei și la capitolul cele mai frumoase sportive din România, lucru care i-a sporit și mai mult încrederea în sine. Printre cele mai bune prietene ale lui ”Miki” de la Agroland se mai numără Diana Balintoni, Diana Cărbuneanu și Daniela Lupescu, dar ”cu toții formăm un grup foarte unit, cu multe lucruri în comun”.
Dragoste pentru Rapid
Deși nu a îmbrăcat ca sportiv culorile alb și vișiniu, Mihaela Ozun e fană declarată a giuleștenilor. De altfel, ea a marcat acest aspect printr-un tatuaj cu FZR, prescurtarea pentru ”Forza Rapid”, la încheietura mâinii. ”E echipa mea de suflet, țin cu ea indiferent ce s-ar întâmpla. Suporterii dau viață echipei. Să fiu sinceră nu am mai urmărit în ultimul timp, au fost probleme, nici nu se mai știe exact care e, dar am susținut mult suporterii și spiritul, decât echipa propriu-zisă. Sunt sigură că va reveni, sunt implicați jucători care știu ce înseamnă Rapid, care au evoluat acolo…”, mai spune ”Miki”. La Timișoara voleibalista a fost surprinsă plăcut să vadă că frăția Politehnica-Rapid e un lucru cât se poate de real: ”Prima dată am fost la un meci al celor de la ASU Poli, la suporteri, am fost impresionată să văd că sunt oameni îmbrăcați în culorile Rapidului și aveau fulare cu echipa mea preferată. Chiar mi-a plăcut, m-am simțit ca acasă”.
