„Agro” a dat o lovitură pe piaţa transferurilor în această toamnă. Belgrădeanca Teodora Pušić a semnat cu formaţia timişoreană din A1 chiar înainte să cucerească luna trecută titlul mondial cu reprezentativa Serbiei. Voleibalista în vârstă de 25 de ani este şi campioană europeană en titre şi visează acum la aurul olimpic alături de colegele pe care le admira încă din copilărie.
Victoria din octombrie e cel mai important succes de până acum al naţionalei Serbiei de volei feminin, o reprezentativă cu o ascensiune fantastică în ultimul deceniu. Din această echipă de aur a vecinilor fac parte şi jucătoare care activează în România iar una dintre ele este Teodora Pušić. Achiziţionată înaintea ediţiei 2018-19 noul libero al lui Agroland Timişoara a început sportul „sub fileu” la vârsta de 10 ani în Belgradul natal. „Mai întâi doar la şcoală, mai târziu m-au întrebat dacă vreau să mă antrenez la un mic club numit Komete. Apoi, după doar o lună m-au întrebat dacă vreau să merg la o grupă mai mare. Am spus da, eram foarte entuziasmată. Am activat acolo vreo patru ani. Era mai mult o şcoală de volei, joci cu prietenii mai mult. Apoi am mers la Steaua Roşie, cel mai mare club din Serbia, unde am stat nouă ani şi pentru un an şi jumătate am fost cea mai tânără jucătoare de la echipa mare, apoi totul e istorie…”, spune Teodora Pušić despre perioada în care a câştigat tot ce se poate cu „crveno-beli”. De la titlurile şi cupele pe plan intern, până la argintul din 2010 şi semifinala din 2011 în CEV Cup, a doua competiţie continentală ca importanţă. „Am câştigat tot, am fost generaţia de aur a Zvezdei, am reuşit cele mai mari succese ale voleiului sârbesc”, subliniază „Teo”, care a ales apoi să-şi continue cariera în curtea rivalelor de la Vizura, grupare care a purtat şi numele de Partizan. Şi aici medaliile s-au succedat pe plan intern. „Am câştigat de asemenea campionatul, totul. Apoi am spus că e timpul să merg mai departe”, rememorează Pušić. Următoarea ei experienţă avea să fie şi prima în afara Serbiei, la vicecampioana Germaniei, Allianz Stuttgart. „A fost bine, am pierdut locul 1, dar am jucat toate finalele, inclusiv cea a Supercupei, plus o semifinală CEV Cup pierdută în setul de aur. Cred că meritam să jucăm finala şi atunci. Totul e bine organizat în Germania, multă lume vine la meciuri, voleiul e pe primul loc la sporturile feminine. A fost primul sezon pentru mine afară şi cei de acolo cred că au încercat să mă facă să mă simt ca acasă, a fost plăcut”, explică noul libero al grupării din Banat.
De pe Neckar pe Bega
Ultima alegere a Teodorei în privinţa carierei a fost înfluenţată de selecţionerul naţionalei Serbiei, Zoran Terzic, desemnat cel mai bun tehnician din lume şi care a activat în câteva rânduri în Divizia A1 românească. Mai mult, acesta l-a avut ca „secund” o perioadă pe „principalul” lui „Agro”, Bogdan Paul. „Am avut multe propuneri, prima a fost de a rămâne la începutul sezonului în Germania. Dar am vrut să avansez şi am auzit că în România e bine şi că liga devine din ce în ce mai bună. Am avut de ales şi aici între trei-patru cluburi. I-am întrebat pe cunoscuţi când am primit ofertă de la Agroland. L-am întrebat pe Zoran ce crede şi mi-a spus o grămadă de lucruri bune, aşa că am decis să încerc aici. Pentru mine e important să te antrenezi bine. Iar când ai o ligă bună joci şi cu rivale…”, a mai spus Teodora cu referire la conaţionalele de la Alba Blaj. Formaţia din Ardeal a atras atenţia asupra voleiului românesc prin titlul de vicecampioană continentală cucerit anul acesta şi are în componenţă nu mai puţin de şase sârboaice, printre care şi câteva jucătoare pe care noua achiziţie a Timişoarei le cunoaşte bine, aşa cum e cazul Anei Lazarević, cu care a fost colegă la Steaua Roşie, sau a Majei Aleksić, prezentă de asemenea la Mondial. „Au arătat cât de bun e campionatul, pentru că a organizat bine Final Four-ul şi au fost şi pe locul 2, după o echipă din Turcia iar toată lumea ştie cât de bun e voleiul de acolo”, a conchis Pušić. Ea o cunoaştea de asemenea de la Zvezda şi pe colega Katarina Jovanovic, care semnase cu UVT Agroland încă din luna iunie.
Deocamdată „Teo” a bifat doar trei jocuri la noua echipă, dar şi-a făcut deja câteva impresii pozitive. „Îmi plac mult fetele noastre, sunt multe junioare românce, joacă foarte bine, au nevoie de experienţă, dar am văzut în aceste jocuri că de fiecare dată când intră în meci o fac bine. Văd în ele potenţial şi cu timpul pot deveni jucătoare cu adevărat valoroase. Katarina, Dana Lupulescu, Roxana Iancu, Maeva Orle şi eu, suntem jucătoare mai în vârstă, împreună putem face o echipă bună şi sper să avem rezultate bune”, adaugă Teodora Pušić.
Unul dintre meciurile disputate în noul sezon a fost chiar cu campioana Volei Alba Blaj, un 0-3 care nu spune însă întreaga poveste. „Ştiu că cele mai bune cluburi de aici sunt Blaj şi CSM Bucureşti. A fost 0-3 cu Blaj în ultimul meci, dar cred că am arătat şi noi jocul nostru bun, cred că meritam măcar un set. Vom vedea în jocurile următoare, dar cred că putem fi în primele patru. Abia aştept să joc şi în Europa, nu am mai evoluat în Challenge Cup, va fi primul an pentru mine dar sper să obţinem cele mai bune rezultate posibile”, a precizat campioana mondială de la „Agro”.
Datorită programului încărcat după titlul din Japonia, Teodora Pušić nu a apucat încă să exploreze foarte bine Timişoara. „De fapt nu am reuşit decât să ajung o dată în centrul oraşului şi mi-a plăcut mult. Sper să am mai mult timp în aceste zile să vizitez. Îmi convine şi că e apropiat de Belgrad şi am auzit lucruri bune despre Timişoara de la mulţi oameni. Deşi eu nu am apucat să vizitez oraşul, am înţeles că e foarte frumos”, a precizat voleibalista.
Campioana lumii alături de idolii copilăriei
Aventura fericită de la Campionatul Mondial din această toamnă are câteva paralele inedite cu începuturile Teodorei Pušić în volei.
Ea a avut ocazia să se fotografieze alături de favoritele ei înainte de plecarea naţionalei Serbiei la Mondialul organizat în 2006 tot de Japonia, când ea făcea primii paşi în volei. Atunci, în „Ţara soarelui răsare” ar fi început de fapt ascensiunea „Generaţiei de Aur” din care tânăra belgrădeancă a ajuns să facă parte un deceniu mai târziu. „Când eram la Komete, înainte să plece fetele în Japonia, au fost într-o acţiune de promovare în oraş. Aşa că am o fotografie cu echipa aceea, împreună cu Maja Ognjenovic sau Suzana Cebic, alături de care joc acum! Acea poză e un eveniment istoric. O am pe Facebook şi o pot arăta”, spune mândră proaspăta campioană mondială. Atunci Serbia era doar pe locul 100 în lume şi s-a clasat la final în bronz, a fost momentul de start al unor performanţe extraordinare. Anul trecut naţionala Serbiei a câştigat şi Campionatul European după ce în urmă cu doi ani a fost pe locul 2 la Jocurile Olimpice.
Teodora Pušić a parcurs toate etapele în culorile primei reprezentative, de la centrele speciale de pregătire, la cadete şi până la generaţiile de senioare. La ediţia din acest an a Campionatului Mondial ea a evoluat în patru jocuri, cu: Kenya, Kazahstan, Puerto Rico şi Mexic. În finală Serbia a dispus de puternica naţională a Italiei, scor 3-2. „Experienţa Cupei înseamnă totul pentru mine, căci e ceva cu totul diferit. Jucăm un turneu de trei săptămâni, foarte lung. Nu cred că eram conştiente de succesul reuşit, când eşti în turneu iei totul pas cu pas, joc cu joc. Acel meci, finala, a fost pentru noi doar un alt meci, în care trebuie să jucăm, dar apoi după ce am câştigat a fost, nu ştiu cum să explic, un sentiment nemaipomenit când vezi atât de multă lume şi eram foarte fericite”, mărturisteşte „Teo”.
În mai puţin de doi ani de zile se aşteaptă ca aceeaşi generaţie senzaţională a Serbiei să facă furori şi la Tokio 2020. Aurul olimpic ar fi şi performanţa supremă iar pentru Ognjenovic şi compania întoarcerea în Japonia pare să aibă mereu semne bune. „Tokio e unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Cred că sunt foarte bune gazde, deci vor fi nişte Jocuri care vor fi memorabile în următorii zece ani. La precedenta Olimpiadă am fost pe locul 2, acum obiectivul principal e să cucerim medalia de aur”, a concluzionat Teodora Pušić despre cel mai ambiţios obiectiv.
Gest superb pentru o colegă
La sărbătorirea medaliei de aur cucerite în Japonia, Teodora Pušić a ţinut să afişeze în faţa camerelor tricoul Bojanei Milenkovic, o componentă a Serbiei care a suferit o accidentare gravă în timpul turneului. „A fost o fată cu care am început pregătirile la naţională încă din 23 aprilie. A fost cu noi şase luni şi cu zece zile înainte de finală s-a accidentat în meciul cu Puerto Rico. Şi-a rupt ligamentele încrucişate… A trebuit să se întoarcă pentru operaţie, a fost în italia. Ştiu ce înseamnă pentru ea că nu a fost acolo cu noi… A fost modul meu de a-i reamintit Bojanei şi tuturor care se uitau că e una dintre noi şi e şi ea alături de noi”, a conchis Pušić.
