În hărmăiala care acoperă de ani de zile România ca o pâclă a trecut aproape neobservată o decizie crucială a Curții Constituționale – cea care au fost declarate-n serie ca fiind neconstituționale o grămadă de articole din Codul de procedură penală, adoptate de celebra comisie specială condusă de sinistrul personaj Iordache ”altă întrebare”.
Nu trebuie să uităm cum se scălămbăiau slugoii lui Dragnea cu explicațiile lor tâmpe ca să convingă pe toată lumea că este normal ca victima unei infracțiuni să nu poată fi audiată decât în prezența acuzatului. Gândul lor era numai la cazurile de corupție că doar acolo îi interesa. Ce mai conta victima unui viol trebuia să vorbească în fața celui care o siluise, căci prevederile codurilor se aplică pentru toate infracțiunile. Important era doar cum să facă imposibilă dovedirea faptelor de corupție. Așa s-a ajuns la aberația ca până și imaginile surprinse de camerele de supraveghere să nu mai poată fi considerate probe. Sau că, dacă într-un an de la sesizarea unei infracțiuni nu se trimite dosarul în judecată, se oprește automat ancheta penală, infractorii scăpând basma curată.
Majoritatea PSD – ALDE cu sprijinul UDMR a votat toate aceste aberații și multe altele pe motiv că de fapt așa se strivește ”statul paralel”. Dacă toate aceste modificări ar fi ajuns să fie lege, România devenea oficial statul infractorilor pentru că oricât de profesioniști ar fi fost polițiștii sau procurorii, practic, nu mai aveau nicio șansă să demonstreze ceva.
Erau transformați legal în marionete. Lupta cu adevărat împotriva ”statului paralel”, de fapt împotriva abuzurilor unor procurori și judecători, abuzuri care trebuiesc pedepsite exemplar, dar nu transformate în regulă generală pentru toate dosarele penale din România, însemna crearea unui mecanism de control al serviciilor secrete mult mai puternic, de exemplu. Dar pe Dragnea și ai lui nu îi interesează de fapt să lupte cu ”statul paralel”, ci să scape de pușcărie. Dacă ar fi vrut să facă lucrul acesta cu adevărat, ar fi avut măcar um proiect privind noile legi ale siguranței naționale, chiar dacă instituții ca SRI sau SIE funcționează în baza unor legi din anii 90.
Unicul obiectiv este să evite să ajungă după gratii. Așa că acum s-a revenit la planul inițial al amnistiei și grațierii. Pentru că este singurul care-l mai poate ajuta, în primul rând, pe Liviu Dragnea. Nu mai durează mult până se va relua procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar sentința finală va veni. Oricare ar fi, Dragnea nu vrea sub nicio formă să riște să ajungă la pușcărie, așa că trebuie să fie sigur. Procedura parlamentară este una de durată, complicată și cum a pierdut deja majoritatea în Camera Deputaților este extrem de riscantă. Așa că ordonanța de urgență este soluția ideală – îți trebuie câțiva oameni de încredere și produce efecte juridice de la momentul publicării în Monitorul Oficial. Sigur acum nu va mai înghiți Liviu Dragnea ”artificiul” lui Sorin Grindeanu, care la finalul celebrei Ordonanțe 13 a scris că intră în vigoare la zece zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Zile în care țara s-a mișcat și OUG 13 a devenit istorie. Chiar dacă istoria se repetă, nu există copie perfectă.
