Cultura, un al doilea Soare pentru cei culţi

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că, încă din vremurile de dinaintea erei noastre, cultura a ocupat un loc important în evoluția omenirii. A spus-o atât de frumos și filosoful grec Heraclit, căruia îi datorăm frumoasa definiție: „Cultura este un al doilea soare pentru cei culți“.

Oare afirmația asta mai e valabilă și-n vremurile noastre? Astea pandemice, care reprezintă o piatră de hotar pentru noi toți, indiferent dacă ne considerăm culți sau inculți. Desigur, cultura – așa cum am perceput-o noi în ultima perioadă – trece prin schimbări radicale. Din cauza virusului perfid care ne-a dat existența peste cap, hrana indispensabilă a trupului și a sufletului înglobată în ceea ce ne place să definim drept cultură a suferit și ea mutații. Tinde să se mute online, la fel ca întreaga noastră existență. Categoric și cultura trebuie să se adapteze. Vremurilor, cum or fi ele. E musai însă și să-și păstreze menirea de „cel de-al doilea Soare“. Acest fapt e tot mai greu, într-o lume dominată de un cor de voci tot mai zgomotoase care încearcă să ne convingă că-n vremuri „din acestea”, cultura e doar un moft. Că omenirea are priorități multiple. Perfect adevărat, dar excluderea culturii din lista priorităților este o greșeală.

De puțin timp, Timișoara are parte de o nouă conducere. Tot de ceva vreme, de undeva de sus am primit o nouă șansă în ceea ce privește frumosul vis numit Capitală Culturală Europeană. Se știe că proiectul cu pricina a generat o sumedenie de discuții. Mai mult sau mai puțin pertinente. Inițiate de oameni. De cultură, sau nu. Ar fi mai mult decât frumos ca acum să ștergem cu buretele „vociferările“ din trecut. Ce frumos ar fi să dispară certurile provocate de faptul că artiștii în general au ego-uri „strong“. Și proiecte geniale care merită să primească mai mulți bănuți de la „capitală“ decât colegii lor de breaslă.

Ar fi „wunderschön” să construim o nouă bază pentru Capitala Culturală. Desigur, pe criteriile obligațiilor pe care le-am bifat în momentul în care am primit această posibilitate. Avem aici două probleme. Una ține de autorități. Dincolo de implicarea acestora în asigurarea derulării sprijinului material, e nevoie ca persoanele care „taie și spânzură“ atunci când vine vorba de proiectele Capitalei Culturale Europene să nu fie numiți pe pile. Comisiile și diversele „secțiuni culturale“ să funcționeze transparent. Știu… și până acum s-a întâmplat tot așa, dar… haideți ca de data asta să nu mai glumim cu chestia asta… se poate?

Un alt amănunt deloc nesemnificativ este instituirea unor criterii clare de departajare a proiectelor. Care să „cearnă“ cultura de spoială. Chestii scrise negru pe alb despre cum se departajează diverșii operatori culturali atunci când solicită bănuți și mai ales criterii transparente care să măsoare impactul acțiunilor finanțate. Desigur, definirea acestor criterii nu e o treabă foarte ușoară, dar până nu există un set de reguli bine stabilite, ne vom consuma existența cu amănunte nesemnificative. Indiferent dacă ne vom ridica la înălțimea așteptărilor sau nu în 2023, un lucru e cert: avem nevoie de Soare în orice vremuri…