Graţie vremurilor ostenitoare pe care le trăim, relaţia dintre artişti şi public e una spinoasă. Pământenii care consideră că au ceva de transmis celorlalţi, „artiştii“, nu duc un trai prea izbutit şi sunt nevoiţi să facă, ocazional, compromisuri. Fie că se apucă să cânte la inaugurarea unui cabinet stomatologic sau într-o bodegă în care chitaristul n-are loc să se mişte pe scena improvizată, fie că îşi cântă „avioanele“ proprii sau reproduc unu la unu hituri cunoscute de public, ideea finală este aceea că bănuţii n-au miros. Şi fiindcă artiştii sunt şi ei umani – cu facturi neachitate la bancă sau obositoare certuri cu consoarta, de exemplu – nimeni nu are pretenţia ca fiecare reprezentaţie a acestora să curgă şnur. Există impedimente, particularităţi şi, mai presus de toate, „toane“.
Există însă şi „noblesse oblige”. Sunt multe chichiţe care definesc termenul, dar a fi „profi“ înseamnă printre multe altele şi ideea că, atunci când apari pe scenă, trebuie să transmiţi tot ce ai mai bun din tine.
Nu contează că ai venit să cânţi în faţa a 50 de bezmetici care te „acoperă“ cu bancurile lor urlate pe la mese sau tocmai cânţi în deschiderea celor de la U2. Dacă te respecţi pe tine însuţi, e musai să emani bunătăţuri din toţi porii. Din nefericire, nu contează nici dacă bezmeticii din faţa ta au plătit sau nu bilet de intrare. Nu e deloc fair-play, dar asta e „industria“. Din varii motive – unul dintre ele fiind acela că numărul de plătitori de bilet în Timişoara e tot mai mic – asistăm tot mai des la concerte „în dorul lelii“. Mulţi artişti se prostituează, cu sau fără intenţie, pentru a face pe plac mulţimii. Tot mai des dăm peste „music for the masses“, după cum spuneau odată cei de la Depeche Mode. Desigur, nu e nimic nou în „comerţul“ din zilele noastre. A existat de când lumea şi va mai dăinui mult timp înainte. Unica problemă este că alternativele la „pentru toată lumea“ sunt tot mai firave. Ne afundăm tot mai adânc în mocirla asta cu „de toate pentru toţi“ şi echipele de salvare nu pot face nimic.
Ne aduceti tmbase-ul inapoi!
Cam asa este … 🙁
banutzii n-au miros…pardon? te uiti pe afis si vezi cine organizeaza si ai aflat totul in 2 secunde, asta daca nu vrei sa faci parte din cei care considera ca adevarul e doar un pamflet care poate fi spus in gura mare doar sub aceasta forma, de pamflet…care inseamna sa faci de fapt misto de adevar, daca il transformi in pamflet!